Operațiunile Pasive ale Instituțiilor de Credit

Introducere

În lucrarea „Operaţiunile pasive ale instituţiilor de credit”, am încercat să realizăm o prezentare detaliată a principalelor modalităţi de constituire a resurselor pentru pentru bancă, şi anume, a resurselor proprii, resurselor atrase, a scontului şi rescontului.

În prima parte, am abordat principalele categorii de capital pe care le cuprind fondurile proprii, capitalul propriu şi capitalul suplimentar pentru a observa cum se determina, conform normelor BNR nr 7/1999, nivelul fondurilor proprii ale unei bănci. După prezentarea succintă a acestora, am evidenţiat conţinutul resurselor proprii, în funcţie de gradul de stabilitate , urmând ca apoi să identificăm funcţiile capitalului bancar, din punct de vedere teoretic.De asemenea, un alt element pe care l-am avut in vedere a fost identificarea celor 2 posibilităţi de creştere a capitalului, si anume, generarea internă de capital prin prelevări din profit şi achiziţionarea de capital prin emisiune de capital. Referindu-ne la resursele de deposit am incercat sa dam o definiţie a depozitului, după care am evidentiat principalele forme sub care apare.

În ultima parte a lucrării, am încercat să dezbatem problema împrumuturilor de pe piaţa interbancară, făcand referire la tranzacţiile de pe piaţa valutară interbancară, monetară interbancară respectiv la cele de pe piaţa titlurilor de stat. De asemenea, a fost definit scontul şi rescontul pentru a evidenţia că banca poate sa-şi valorifice portofoliul de hârtii.

OPERAŢIUNILE PASIVE ALE INSTITUŢIILOR DE CREDIT

Pentru a putea exista ca entitate juridică, orice societate bancară are mai întâi nevoie de dotarea cu capitaluri de către acţionari şi apoi de atragerea de pe piaţă de resurse disponibile.

Volumul operaţiunilor active ale unei bănci (credite, plasamente pe piaţa interbancară, titluri de stat, alte active), structura activelor (lei, valută) şi maturitatea lor (pe termen scurt, mediu sau lung) sunt determinate de volumul, structura şi maturitatea resurselor atrase de bancă (operaţiunile pasive).

Operaţiunile pasive reprezintă pentru bancă modalităţi de constituire a resurselor. Acestea sunt:

- Resurse proprii: capitalul bancar,

- Resurse atrase; constituirea depozitelor şi atragerea de împrumuturi

- Scontul şi rescontul

1. RESURSELE PROPRII- CAPITALUL BANCAR

În conformitate cu prevederile Normelor BNR nr. 7/1999, fondurile proprii ale unei bănci sunt formate din următoarele categorii de capital:

- Capital propriu;

- Capital suplimentar;

Capitalul propriu se compune din:

- Capital social vărsat;

- Primele legate de capital, integral încasate;

- Rezervele legale;

- Rezerva generală pentru riscul de credit

- Rezervele din influenţe de curs valutar aferente aprecierii disponibilităţilor în valută reprezentănd capital social în valută;

- Rezervele constituite din prime legate de capital şi repartizări din profitul net;

- Rezervele din diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului;

- Fondul pentru creşterea surselor proprii de finanţare;

- Fondurile constituite de banci;

- rezervele statutare;

- rezultatul reportat reprezentând profit nerepartizat;

- rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând profit;

- fondurile cu caracter permanent puse la dispoziţia unităţilor proprii din străinătate.

Pentru determinarea nivelului capitalului propriu se vor deduce următoarele elemente:

- sumele reprezentând contravaloarea acţiunilor proprii răscumpărate in vederea reducerii capitalului social;

- valoarea neamortizată a cheltuielilor de constituire;

- valoarea netă a fondului comercial;

- sumele din profitul net al exerciţiului financiar curent reprezentând dividende, participarea personalului la profit şi cota de participare a managerului la profit, precum şi repartizările la alte fonduri;

- sumele reprezentând cheltuieli de repartizat şi cheltuieli înregistrate în avans, care urmează a se suporta eşalonat pe cheltuieli în perioadele sau în exerciţiile financiare viitoare;

- rezultatul reportat reprezentând pierdere neacoperită;

- rezultatul net al exerciţiului financiar curent reprezentând pierdere;

- repartizarea profitului;

- dotările pentru unităţile proprii din străinătate.

Capitalul suplimentar se compune din:

- alte rezerve decât cele incluse în capitalul propriu;

- datoria subordonată;

- subvenţiile pentru investiţii;