Oportunități de finanțare pentru agenții economici din România

1. Posibilitatile agentilor economici romani de a se finanta

Aspectele finanțării prezintă importanța cruciala pentru supraviețuierea și dezvoltarea întreprinderii.

În primul rând, întreprinderea trebuie să dispună de lichidități pentru a face față angajamentelor asumate , adică de a onora datoriile cu scadența în viitorul apropiat, asigurandu-și astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

În al doilea rând se pune, din partea întreprinderii, problema lansării în investiții de orice natură (tehnologice, sociale, comerciale) care să facă să se dezvolte posibilitățile întreprinderii. În acest caz este vorba de finanțarea dezvoltării pe termen mediu și lung care condiționează creșterea rezultatelor în viitor și menținerea echilibrului financiar.

Deci mijloacele de finanțare trebuie să fie adaptate calitativ la nevoile întreprinderii. În acest sens întreprinderea poate fi confruntată cu două tipuri de dificultăți. Pe de o parte , ea ar putea fi în situația să trebuiască să ramburseze resurse înainte chiar de a fi ajuns să recupereze avansurile efectuate, mai ales cănd efectuează investiții cu rentabilitate pe termen lung. Pe de altă parte, întreprinderea poate fi în situația de a folosi , pentru operațiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investiții.

Costul mijloacelor de finanțare este în raport cu rezultatele așteptate din operațiunile în care sunt angajate. Remunerarea capitalurilor poate fi uneori prea mare, neglijându-se folosirea pentru dezvoltare a rezultatelor obținute. Procedând așa întreprinderea nu mai efectueaza investiții. Dar este posibil ca tocmai realizarea de investiții să asigure remunerarea capitalurilor în viitor.

Condițiile care însoțesc aporturile de capital de care întreprinderea beneficiaza o plasează într-o situație de dependență față de furnizorii de fonduri.

Problemele finanțării reprezintă o importanță vitala, pentru că soluționarea lor condiționează supraviețuierea întreprinderii, perspectivele sale de dezvoltare, performanțele sale prezente și viitoare, autonomia proprietarilor și a conducătorilor săi.

Se releva astfel importanta care revine perfecționării metodelor și instrumentelor de selectare a mijloacelor de finanțare, adecvate nevoilor întreprinderii. Asemenea probleme de selectare se pun în legatură cu mai multe tipuri de resurse de finanțare:

- Autofinanțarea

- Creditul

- Leasingul

- Emisiunea de actiuni

- Creditul obligatar

- Accesarea fondurilor europene

Autofinanțarea este principiul cel mai răspândit și semnifică faptul că întreprinderea trebuie să-și asigure dezvoltarea folosind rezultatele financiare pozitive obținute anterior.

Capacitatea de autofinanțarea depinde de o serie de factori care reflectă capacitatea întreprinderii de a negocia cu mediul. Această capacitate este influențată de o serie de condiții sau restricții externe care pot fi negociate de întreprindere sau care provin din intervenția statului, cauze care determină un volum mai mare sau mai mic al capacității de autofinanțare.

- în primul rând, capacitatea de autofinanțare este determinată de modul de negociere al factorilor de producție cu piața furnizorilor și forței de muncă și a prețului de vânzare a produselor și serviciilor pe piața clienților, știut fiind faptul, că rezultatul exercițiului este influențat de mărimea veniturilor obținute de la clienți și de mărimea costurilor materiale înregistrate în legătură cu piața factorilor de producție;

- în al doilea rând capacitatea de autofinanțare este influențată de unele măsuri impuse de stat: limitarea nivelului unui prețuri, măsuri ale politicii salariale (înghețarea sau sporirea cotizațiilor salariale), nivelul unor impozite și taxe legiferate de stat, nivelul ratei scontului (ratei dobânzii), politica de amortizare, etc.

Abilitatea întreprinderii de a face față și de a-și impune obiectivele propriei strategii formează conținutul politicii de autofinanțare a acesteia. Politica de autofinanțare a întreprinderii urmărește următoarele obiective:

- să corespundă cu interesele acționarilor, adică creșterea cursului acțiunilor întreprinderii și deci a valorii acesteia prin creșterea proporției din profitul net reținută pentru autofinanțare. Diminuarea riscului de insolvabilitate datorat autofinanțării este percepută favorabil pe piață financiară și se reflectă în creșterea cererii pentru acțiunile acesteia.

- creșterea întreprinderii și independenței sale față de mediul financiar. Autofinanțarea sporește lichiditățile prin evitarea plății dividendelor pe care le poate utiliza în acumularea de capital, constituind deci un instrument de putere care îi asigură o mai mare flexibilitate în viitor. De asemenea, autofinanțarea nu presupune negocieri din partea conducerii cu alți agenți economici (bănci, alți creditori) în asigurarea necesităților de capital, ci numai cu proprii acționari, sporindu-i autonomia față de mediul financiar, ceea ce poate aduce spre pericolul unei politici de autofinanțare dincolo de limite (exagerate).

- exploatarea unor avantaje pe care le oferă statul față de agenții economici. Astfel, autofinanțarea poate constitui o premisă a diminuării fiscalității întreprinderii prin reducerea obligației față de buget pentru plata impozitului pe profit. Astfel, în perioade de criză, sporirea proporției de repartizare a profitului net în favoarea autofinanțării conduce la investirea profitului pentru dezvoltarea capacităților de producție și obținerea de profituri viitoare suplimentare și, ca atare, impozitul pe profit aferent profitului reinvestit se reduce cu anumit cote procentuale prevăzute de legislație, constituind sursă de finanțare a investițiilor în viitor.

Creditul reprezintă operațiunea prin care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, în mod normal însoțite de plata unei dobînzi ce remunerează pe împrumutător.

Operațiunea de creditare privește două parți. O parte acordă creditul, cealaltă parte îl primește. Operațiunile de creditare pot interveni într-o gamă amplă de relații între indivizi atât sub forma unor acorduri personale simple, cât și sub formă de tranzacții formalizate și formulate în cadrul unor contracte complexe.