Orezul - cea mai importantă cultură alimentară de pe glob

Introducere

Orezul (Oryza saliva) este o planta din familia Gramineelor, cu tulpina dreapta de circa 1,5 m si frunze liniare, alungite. Are spicele mici si este cultivata din timpuri stravechi in Orientul indepartat (Japonia, China, India), precum si in insulele din Oceanul Pacific. Aceasta planta este cultivata si la noi inca din anul 1802 (prin aclimatizare), precum si in alte tari ca: S.U.A., Italia, Spania si unele tari din Federatia Rusa. Dupa cum se cunoaste, cultura orezului necesita multa caldura si umezeala. Se deosebesc doua tipuri de orez:

-orezul de balta sau inundabil

-orezul de uscat sau irigabil

Orezul de balta se seamana pe ogoare cu posibilitati de inundare artificiala, deoarece majoritatea soiurilor necesita o mentinere continua a apei pe camp (de la semanare si pana la recoltare). Orezul de uscat se cultiva intr-un sol bine lucrat, a carui umezeala trebuie mentinuta prin irigare. De obicei, orezul de balta da recolte mult mai bogate in comparatie cu orezul irigat si ele pot ajunge pana la 6000 kg la hectar, chiar mai mult. Aceste recolte bogate se explica prin marea capacitate de infratire a orezului (20-40 tulpini la un bob) si de ramificarea in teren a acestei plante, inainte de insamantare, ogoarele se inunda, apoi apa se scurge si campul se ara si se inunda din nou pentru scurt timp. Semanatul orezului se face in teren malos, prin seminte sau prin plantarea rasadului.

Boabele de orez se deosebesc intre ele in functie de:

- forma si dimensiune, putand fi: alungite, ovale sau rotunde (acestea se determina pe baza raportului dintre lungimea si latimea boabelor);

-consistenta boabelor, putand fi: fainoase, sticloase si semisticloase.

Orezul ocupă pe glob locul doi ca suprafaţă cultivată (după grâu) locul doi la producţia medie (după porumb) şi locul trei (după grâu şi porumb) la producţia totală de cereale a lumii. Ţara noastră se găseşte amplasată la limita nordică de cultură, motiv pentru care cultivarea orezului este concentrată numai în zona considerată favorabilă, în sudul şi sud-estul Câmpiei Române, în imediata apropiere a Dunării, precum şi în sud-vestul ţării, pe o suprafaţă mai mică, în judeţul Timiş. În acest areal, se realizează pe o perioada de 150-160 zile (20 aprilie–10 octombrie), o sumă a temperaturilor medii de peste 0˚C de 2800 – 3200˚C şi o luminozitate de peste 1200 ore.

Din punct de vedere pedologic, orezul se cultivă pe solurile de luncă aluviale, normale şi sărăturate (saline-alcaline), ameliorate şi în curs de ameliorare.

Principala sursă de apă pentru amenajările orezului este Dunărea, iar pentru unele judeţe, pe anumite suprafeţe şi râurile interioare: Bârzava în Timiş, Jiul în Dolj, Oltul în Olt şi Teleorman, Siretul în Brăila. Orezul este considerat o planta hidrofilă (iubitoare de umezeală), adaptat structural şi fiziologic să vegeteze în condiţii de submersie continuă sau intermitentă.

In ceea ce priveste importanta orezului din punct de vedere alimentar, boabele de orez au o valoare alimentara foarte ridicata datorita coeficientului mare de digestibilitate, fiind complet asimilată de organism (maxim 2,0 – 2,5 ore de la consumare), avand o mare valoare nutritiva si cele mai multe calorii.

Orezul apartine genului Oryza, specia Oryza sativa L.(orezul comun) care cuprinde trei subspecii: ssp.brevis, boabe scurte, de 3-4 mm lungime; ssp. Indica, caracterizata prin boabe subtiri si lungi, perioda lunga de vegetatie; ssp.japonica, cu boabe mari mai scurte, perioda mai scurta de vegetatie, cultivata in zona temperata.

Soiurile cultivate in Romania fac parte din varietatea italica, in majoritate soiuri precoce cu perioada de vegetatie intre 110-128 zile : Magic, Zefir, Speranta, Polizesti, Oltenita, Elida, Dunarea, Diamant, Braila, soiuri create de amelioratorii de la Institutul National de Cercetare Dezvoltare Agricola Fundulea ( Statiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Braila si Statiunea de Cercetare Dezvoltare Agricola Oltenita).

Soiurile de orez

Orezul este originar din sud-estul Asiei şi din India, iar în jurul anului 3000 î.h. exista deja în cultură în China. Actualmente orezul este cultivat atât în zonele tropicală şi subtropicală, cât şi în zona temperată. Limita nordică de cultivare a orezului în Europa o constituie nordul Italiei, Franţa şi sudul României.

Orezul cultivat aparţine genului Oryza, specia Oryza sativa L. (orezul comun), care cuprinde trei subspecii: ssp. brevis, caracterizată prin boabe scurte, de 3 - 4 mm lungime; ssp. indica, caracterizată prin boabe subţiri şi lungi, plante cu tulpini şi frunze lungi şi de culoare verde-deschis, perioadă lungă de vegetaţie; ssp. japonica, cu boabe mari, ceva mai scurte, pline, plante cu talie mijlocie, cu frunze fine, de culoare verde-închis, perioadă mai scurtă de vegetaţie, cultivată în zona temperată.

În comerţul mondial, orezul este împărţit în grupe (tipuri) în funcţie de: compoziţia chimică a amidonului (amidonul poate fi constituit aproape exclusiv din amilopectină sau, atât din amiloză, cât şi din amilopectină); aroma boabelor (tipul aromat este cultivat în India); caracteristicile bobului, şi îndeosebi lungimea (tipul cu bobul scurt -7,2 mm lungimea medie - este preferat de consumatorii din Asia de nord; tipul cu bolul lung - 9,9 mm - este preferat de majoritatea consumatorilor americani şi europeni).

În România se cultivă ssp. japonica temperată (existentă în cultură, în principal, în nordul Chinei, Coreea, Japonia, bazinul mediteranean). Soiurile folosite în prezent în România fac parte din varietatea italica, caracterizată prin panicule nearistate, palee galbene, cariopse albe. Ele sunt în totalitate soiuri precoce - creaţii ale amelioratorilor români de orez.

Orezul a patruns in Romania pe la mijlocul secolului 17 fiind cultivat pe portiuni mici. El are nevoie de 1000 de ore stralucire solara in perioada de vegetatie pentru a ajunge la maturitate si a se obtine o recolta. Ajuns la maturitate, aceasta cereala, numita paddy, este prelucrata obtinindu-se trei feluri de produs finit: orezul cargo, curatat de prima invelitoare si care reprezinta 80 % din paddy, orezul semi-complet, 75% din paddy si orezul albit – 60% din paddy, care este o boaba fara nici o urma de scoarta sau strat proteic.