Organizarea Internă a Unei Bănci

Introducere

Băncile au luat fiinţă cu multe secole în urmă. Iniţial, activitaţile acestora se

limitau la păstrarea valorilor mobiliare ce le erau încredinţate şi la executarea ordinelor de plată primite de la clienţii lor. Forma modernă de organizare şi de funcţionare a unitaţilor bancare a fost prefigurată de Banca din Amsterdam în 1609 şi apoi de Banca Angliei în 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfecţionare şi diversificare a activităţilor financiar-bancare, băncile s-au impus în ultimul timp ca un agent economic dinamic şi cu impact major asupra întregii societăţi.

I Evoluţia structurii organizaţionale

O data cu evolutia bancilor, si structura organizationala a cunoscut transformarea

si inca continua sa se transforme.In primele etape a aparitiei bancilor, organizarea era bazata pe autoritate si control, ceea ce conducea la o proiectare ierarhica tipica capitalismului industrial.Pe parcursul timpului s-a produs o mare schimbarea , ajungand la organizarea de tip matriceal. In statul modern, organizarea interna a bancii este de tip retea.

Prin definiţie, o organizaţie de tip reţea este compusă din unităţi relativ autonome, care sunt legate prin partea comună a activităţii pe care o desfăşoară. În cazul în care aceste unităţi nu sunt independente ca structuri juridice şi fac parte dintr-un grup, autonomia este relativă. Ceea ce caracterizează şi diferenţiază în acelaşi timp structurile organizaţionale de tip reţea este modelul intern al fiecăreia, care presupune o anumită specializare a membrilor. Adesea, structura internă presupune şi o standardizare a datelor şi a procedurilor de lucru, care permite atât schimbul de informaţie, cât şi prelucrări centralizate ale acesteia. Deşi reţeaua este conceptual construită pe principiul egalităţii între membri, relaţiile sunt coordonate de un nod principal. De asemenea, alocarea responsabilităţilor nu respectă un model impus. Definirea şi orientarea către acest tip de structură are ca scop evidenţierea faptului că organizaţia nu mai poate fi asimilată unei ierarhii, ci aceasta a devenit o entitate complexă, a cărei importanţă pentru societate este din ce în ce mai mare.

II Organizarea şi conducerea băncilor

2.1. Structura organizatorică a societăţilor bancare

Legea bancară nr. 58/1998 prevede că : “ organizarea şi conducerea băncilor se stabileşte prin acte constitutive ale băncilor, în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi (art. 21).”

Fiecare bancă este persoană juridică, fiind organizată ca societate commercial bancară pe acţiuni.

In toate actele ei oficiale, banca trebuie să se indentifice în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată în registrul comerţului, capitalul social, adresa sediului principal, numărul şi data înmatriculării în registrul comerţului, numărul şi data înmatriculării în registrul bancar.

Banca este angajată prin semnătura a cel puţin doi conducători, având competenţele stabilite prin actele normative proprii, sau cel puţin două personae împuternicite de către aceştia, ăn conformitate cu reglementările emise de Banca Naţioanală a României în acest sens.

Fiecare bancă va avea un regulament propriu de funcţionare, aprobat de organele statutare, prin care se va stabili cel puţin:

a) Structura organizatorică a băncii;

b) Atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea;

c) Atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii;

d) Atribuţiile comitetului de risc, comitetului de administrare a activelor şi pasivelor, comitetului de credite; înfiinţarea acestor comitete este obligatorie în desfăşurarea activitaţii băncii;

e) Competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii, directorilor executivi, şefilor sucursalelor şi ai altor sedii secundare ale băncii şi ale altor salariaţi, care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi în contul băncii;

f) Sistemul de control intern al băncii.