Organizații internaționale și rolul lor în economia mondială

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, organizatiile internationale, mai intai cele mondiale, dar si cele regionale, au cunoscut o dezvoltare fara precedent.

- Organizatia Natiunilor Unite – ONU

Infiintare

Organizatia Natiunilor Unite, constituita in 1945, destinata a fi o institutie interguvernamentala, in

principal politica, avea ca misiune esentiala mentinerea pacii.

Organizatia se constituie cu prilejul Conferintei de la San Francisco (25 aprilie 1945), cand a fost elaborata si semnata Carta ONU (26 iunie 1945) de catre reprezentantii a 51 de state. In prezent, din ONU fac parte 186 de state.

Organizatia Natiunilor Unite s-a constituit oficial la 24 octombrie 1945, prin ratificarea Cartei ONU de catre China, Franta, Marea Britanie, SUA, URSS si de catre majoritatea semnatarilor. Din 1945, 24 octombrie reprezintã Ziua Natiunilor Unite.

Primul secretar general a ONU a fost numit la 1 februarie 1946 în persoana lui Trygve Lie, care a ocupat acest post pânã la 1953.

Conform Cartei, ONU a reprezentat expresia hotararii tarilor de a preveni o noua conflagratie mondiala, de a mentine pacea si securitatea internationala, de a dezvolta relatii prietenesti intre state, de a realiza cooperarea pentru solutionarea problemelor economice, sociale, culturale si umanitare cu care se confrunta omenirea si de a promova si incuraja respectarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba sau religie.

Structura

Sistemul ONU este format din sase organe principale, precum si organisme si institutii specializate.

Cele sase organe principale sunt:

- Adunarea Generalã – principalul organ de dezbatere al ONU, compusã din cele 191 de state

membre; este compusa din reprezentantii tuturor statelor membre. Principalele sale competente sunt:

- dezbaterea si adoptarea de recomandari pentru statele membre ONU si pentru celelalte organisme si institutii specializate ONU;

- desemnarea de membrii pentru alte organe ONU;

- gestionarea resurselor financiare;

- examinarea si aprobarea bugetului ONU.

- Consiliul de Securitate – organul colegial restrans, alcatuit din 5 membri permanenti (SUA,

Rusia, Marea Britanie, China si Franta) si 10 membrii nepermanenti, dintre care 5 sunt alesi în fiecare an de Adunarea Generalã. Cei 10 membrii nepermanenti sunt alesi in functie de contributia lor la mentinerea pacii si pe baza principiului repartitiei geografice stabilite.

- Consiliul Economic si Social (ECOSOC) – organul consultativ al ONU, in domeniile economic, social

si alte domenii conexe, fiind compus din 61 de state membre.

- Consiliul de Tutela – s-a ocupat de supravegerea administratiei teritotiilor aflate sub tutela; compus din

reprezentantii membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate al ONU si reprezentantii alesi de Adunarea generalã, pentru un mandat de trei ani. Prin decolonizare, Consiliul de Tutela a fost desfiintat.

- Curtea Internationalã de Justitie – organul judiciar principal al ONU, formatã din 15 membri, alesi în

mod independent de Adunarea Generalã si Consiliul de Securitate.

- Secretariatul – organismul administrativ si executiv al ONU, cu sediul la New York

.

Sistemul ONU cuprinde 16 organisme si institutii specializate. Acestea sunt organizatii internationale interstatale care indeplinesc functii in domeniile economic, social, cultural, al sanatatii publice, si in alte domenii conexe. Dintre aceste organizatii, amintim: Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI) , Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO), Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS), Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO), Organizatia Internationala a Muncii (OIM), Organizatia Internationala a Telecomunicatiilor (UIT), Uniunea Postala Universala (UPU), Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM), Organizatia Maritima Internationala (OMI), Societatea Financiara Internationala (SIF) s.a.

Obiective

Mentinerea pãcii si securitãtii în lume a fost, conform Cartei, principalul domeniu al activitatii ONU. Dupã 1945, prin mijloacele aflate la dispozitia sa, Organizatia a reusit a crea conditii favorabile negocierilor, evitand in acest fel declansarea unor conflicte care ar fi avut efecte dezastruoase. Operatiunile de mentinere a pacii au fost principala modalitate de actiune a Organizatiei. Prima operatiune de acest gen a fost organizatã în 1948 in Palestina. Alte cazuri de notorietate: Kashmir, Congo, Cipru, Yemen, Republica Dominicana, Somalia, Bosnia - Hertegovina, Kosovo, etc. Acum, la sfârsitul mileniului doi, ONU are în curs aproape 20 de operatiuni de mentinere a pacii. ONU a activat intens si în sensul facilitarii solutionarii pacifice a diferendurilor internationale. In cei peste patruzeci de ani de activitate, ONU a contribuit la negocierea a peste 180 de solutii pacifice care au pus capat unor pericole reale de razboi sau chiar unor conflicte deschise. Organizatia internationala a fost prezenta in rezolvarea unor evenimente precum criza rachetelor din Cuba, razboiul iraniano-irakian, retragerea trupelor sovietice din Afganistan, razboiul civil din Salvator, agresiunea Irakului impotriva Kuweitului, razboiul din Bosnia-Hertegovina sau criza din Kosovo.

Dezarmarea a fost un alt domeniu în care Organizatia a depus eforturi sistematice pentru atingerea obiectivelor fixate prin Carta. Cu prilejul primei sesiuni speciale a Adunarii consacrata dezarmarii, din 1978, a fost adoptata o declaratie prin care se stabileau prioritatile actiunii viitoare in domeniu. În iunie 1982 a fost convocata cea de-a doua sesiune specialã care a decis lansarea c0ampaniei pentru dezarmare mondialã. Obiectivul acesteia a fost informarea, educarea si obtinerea suportului opiniei publice pentru scopurile ONU in sfera dezarmarii si controlului armamentelor. Prin intermediul Agentiei pentru energie atomicã, Natiunile Unite au început a diminua pericolele unui razboi nuclear. Prima conferinta internationala pentru utilizarea pasnica a energiei nucleare a fost organizata la Geneva, în 1955.

Domeniul în care Natiunile Unite au obtinut realizari cu adevarat spectaculoase este acela al incurajarii auto-determinãrii si obtinerii independentei. Dupã adoptarea, in 1960, a Declaratiei privind garantarea independentei popoarelor si statelor coloniale, peste 80 de natiuni au putut constitui state independente care, apoi, au devenit membre ale ONU.

În conformitate cu prevederile cap. 9 din Carta, Natiunile Unite promoveaza actiuni pentru crearea conditiilor favorabile pentru progresul economic si social al statelor in curs de dezvoltare. Anii '60 au fost declarati primul deceniu al dezvoltarii. Decizia a fost repetata si pentru deceniile opt si nouã. În acest context, Adunarea a solicitat statelor membre masuri pentru ajutarea statelor in curs de dezvoltare, mai ales in sfera agriculturii si a industriei. Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare promoveazã programe speciale pentru agriculturã, industrie, educatie si protectia mediului