Orientarea și planificarea auditului

Auditul reprezinta procesul desfasurat de persoane fizice sau juridice legal abilitate, numite auditori, prin care se analizeaza si evalueaza, in mod profesional, informatii legate de o anumita entitate, utilizand tehnici si procedee specifice, in scopul obtinerii de dovezi, numite probe de audit, pe baza carora auditorii emit intr-un document, numit raport de audit si o opinie responsabila si independenta, prin apelarea la criterii de evaluare care rezulta din reglementarile legale sau din buna practica recunoscuta unanim in domeniul in care isi desfasoara activitatea entitatea auditata.

Pe baza momentului in care se efectueaza auditul se face distinctie intre auditul preventiv si auditul ulterior.

Auditul preventiv se defineste ca o examinare a operatiunilor administrative sau financiare anterior desfasurarii lor efective, avand avantajul de a putea preveni prejudiciul inainte ca acesta sa apara. Totusi, el are dezavantajul de a genera un volum de munca excesiv, precum si faptul ca responsabilitatea stabilita pe baza dreptului public nu este clar definita.

Auditul ulterior se defineste ca o examinare a operatiunilor administrative sau financiare dupa desfasurarea lor. El poate duce la recuperarea pagubelor si poate preveni repetarea erorilor prin stabilirea responsabilitatilor celor vinovati.

Auditul preventiv si auditul ulterior reprezinta apanajul exclusiv al unor institutii supreme de audit si sunt reglementate in mod expres prin legile proprii de organizare si functionare.

Din punct de vedere al obiectivului si ariei de aplicabilitate a auditului exista:

- auditul conformitatii;

- auditul de atestare financiara;

- auditul performantei.

Auditul financiar presupune parcurgerea a mai multor etape:

- Acceptarea mandatului

- Orientarea si planificarea auditului

- Elaborarea controlului intern și elaborarea unui raport asupra acestuia

- Controlul conturilor

- Examinul situatiilor financiare

- Evanimente ulterioare închiderii exercitiului

- Alte lucrari necesare închiderii misiunii

- Raportul de audit

1.Orientarea și planificarea auditului

Orientarea și planificarea auditului reprezintă o etapa importanta în care profesionistul contabil obține informații cu privire la particularitățile întreprinderii, zonele sale de risc, domeniile și sistemele semnificative, informații care să-i permită orientarea și planificarea controalelor astfel încât să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de audit.

Standartele de Adit nr. 300 „Planificare” a activității de audit are ca scop constituirea de către auditor a unei strategii generale detaliete cu privire la natura, durata și gradul de cuprindere a auditului.

O planificare eficientă a activității de audit concră la asigurarea unei atenții corespunzătoar asupra domeniilor importante de audit, identificarea aspectelor potențiale și operativitatea activității. Dobândire cunoștințelor generale despre activitatea clientului este o parte importantă a planificării activității de audidt.

Cunoștințele auditorului cu privire la activitatea clientlui contribuie la identificarea domeniilor și a sistmelor semnificative ale tranzacțiilor și operațiunilor economico financiarecare pot avea un efect semnificativ asupra situațiilor financiare.

1.1.Planul general de audit

În funcție de mărimea entității, complexitatea auditului, metodologia specifică, aditorul trebie să elaboreze un plan general de audit prin care să se descrie sfera de cuprindere și desfășurarea auditului. Planul general de audit trebie să cuprindă următoarele aaspecte esențiale:

- Cunoașterea activității clientului;

- Sistemul contabil și de control;

- Riscul și pragul de semnificație;

- Natra, durata și întinderea procedurilor;