Orientări Bancare Contemporane

Introducere

Banca este “templul” banilor.

Activitatea sa este în mare măsură ocultă şi misterioasă. Este implicat secretul bancar, dar mai ales forţa pe care o reprezintă banii, respectiv capitalul.

Banca este “actorul” principal pe piaţa capitalurilor .

Are un rol dublu . În primul rând, garantează depozitele celor care doresc să economisească, iar cealaltă sarcină a băncii este de a acorda împrumuturi celor care doresc să investească.

Se poate spune că acumularea resurselor de creditare şi plasarea lor este “cheia de boltă” a activităţii unei bănci.

În acest fel se creaza condițiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odată cu evoluția istorică, vehiculate de o largă rețea de intermediari care au fost exclusiv, la început, și preponderent apoi, în structura sistemului bancar in formare, băncile comerciale sau de depozit .

Pe parcursului a mai mult de trei secole organizarea și funcționarea sistemului bancar (de la înființarea primei bănci moderne – Banca Angliei 1696) s-a modificat substanțial.

În ultimul deceniu , inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi intenaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat sistemul bancar, făcându-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci şi instituţiile nebancare.

Creşterea pieţelor financiare internaţionale şi o mai mare diversitate a instrumentelor financiare au permis băncilor un acces mai mare la finanţare.

În acelaşi timp, pieţele s-au extins şi au apărut oportunităţi de dezvoltare a unor produse noi şi de furnizare a unei game mai largi de servicii. În timp ce ritmul acestor schimbări pare să fie mai rapid în unele ţări decât în altele, băncile de pretutindeni au devenit, în general, mai implicate în procesul de dezvoltare a noilor instrumente, produse, servicii şi tehnici.

Cap. I. Sistemul bancar internațional

1.1. Situaţia prezentă a sistemului bancar internaţional

Băncile americane au rezistat într-un mod surprinzător mai bine unei crize bursiere din 2003 față de cea din 1929, deoarece a distrus o valoare de active echivalentă cu 90% din PIB-ul anual al Statelor Unite , față de 60% înregistrat în 1929-1931.

Actuala criză din 2007 a fost declanşată de pierderile de pe piata americana a creditelor ipotecare de mare risc, urmate de o inasprire a conditiilor de creditare care au culminat cu inchiderea de catre banca franceza BNP Paribas a trei fonduri specializate. Aceasta a dus la o cădere a burselor din lumea intreaga care insa si-au mai revenit dupa anuntul Federal Reserve. Institutia americana nu este singura autoritate centrala din lume care a disponibilizat importante lichiditati pentru a tempera nelinistile din piete. Banca Central Europeana si Banca Japoniei au furnizat lichiditati propriilor piete chiar anterior institutiei americane.

Criza creditelor ipotecare din SUA nu va atinge amploarea maxima decat in 2009, pierderile putandu-se ridica la 150 de miliarde dolari, dar cresterea economica la nivel global va fi sustinuta de pietele emergente robuste, se arata intr-un studiu al agentiei de rating Standard and Poor's.

Băncile pot depăşi criza creditelor de pe pieţele financiare prin restructurarea activelor sau pur şi simplu prin păstrarea investiţiilor din sectorul creditelor ipotecare .

În Europa, situația sistemelor bancare este foarte variată, ca și rentabilitatea lor și nivelul lor de concentrare. Băncile britanice sânt de departe cele mai rentabile.

Principalele grupuri bancare britanice imprumuta bani de la Banca Centrala Europeana prin intermediul unor subsidiare europene.

Bancile folosesc apoi majoritatea acestor fonduri pentru a cumpara dolari, de care au nevoie pentru a rezolva problemele aparute din cauza crizei pietei creditelor ipotecare cu grad ridicat de risc din Statele Unite ale Americii.

Bancile centrale au injectat sume mari de bani pe pietele monetare in ultimele luni pentru a elimina posibilitatea unei crize si mai mari a pietei creditelor, cauzata de o lipsa a lichiditatii, precizand insa nu vor salva investitorii care au achizitionat active cu un grad ridicat de risc.

BCE a oferit băncilor un imprumut de 75 miliarde euro, pe trei luni.

Banca a declarat ca nu va veni in ajutorul institutiilor care nu beneficiaza de solvabilitate, oferind imprumuturi doar companiilor ce au nevoie de finantare pe termen scurt.

Nici Franţa nu este ocolită de criza creditelor ipotecare. Două bănci mutuale pariziene, Caisse d’Espargne și Banque Populaire s-au angajat să facă o infuzie de 1,5 milarde de dolari în asiguratorul de obligatiuni CIFG, pentru a-l ajuta să treacă prin furtuna subprime. Până acum nici o institutie de credit franceză nu a fost afectată în mod deosebit de criza creditelor ipotecare, acesta fiind primul exemplu notabil. Fără ajutor, CIFG riscă să-și piardă ratingul de credit AAA din cauza pierderilor prognozate pe fondul creantelor ipotecare. Spre deosebire de Franța, Germania a resimtit mai devreme aceste efecte, banca industrială IKB si Sachsen LB fiind nevoite la rândul lor să apeleze la ajutor după ce nu au mai făcut față expunerii la condițiile extrem de volatile din piata creditelor.