Parfumuri

Parfumurile în antichitate

Cuvântul parfum vine din sintagma latineasca per fumus, însemnând în întregime fum. Francezii mai târziu au dat numele de parfum mirosurilor placute care plutesc în aer la arderea tamâii. Au existat putine perioade în istorie care nu au fost influentate de parfum. Istoria parfumului este adesea împletita cu istoria rasei umane.

Primul tip de parfum a fost tamâia. Ea a fost descoperita de catre mesopotamieni acum 4000 de ani. Culturi antice au ars multe tipuri de rasini si lemn la ceremoniile religioase. Adesea ei înmuiau lemnul parfumat si rasinile în apa si ulei, apoi îsi ungeau trupurile cu acest lichid. De asemenea îmbalsamau pe cei decedati cu aceste parfume.

Am învatat din hieroglifele antice de pe mormintele egiptene ca parfumul a jucat o parte în vietile egiptenilor. Parfumarea si-a facut loc în Egipt în jurul anului 3000 a.C. si o data cu Regina Hatshepsut, el a devenit foarte popular. Ea a condus expeditiile pentru cautarea tamâiei si a altor produse valoroase, iar rezultatele care au fost înregistrate pe peretii templului au fost în onoarea ei. În templu se afla o gradina botanica plina cu pomii de tamâie gasiti în expeditii. Parfumuri au fost gasite si în mormintele faraonilor egipteni. Este probabil ca ei sa fi folosit aromele în rituale mistice datate arzatoare de tamâie si de miresme dulci de plante în ceremoniile religioase.

Înainte de începerea erei de aur a egiptenilor, parfumul a fost folosit în ritualuri pentru Zei sau Faraoni. Parfumul a fost foarte apreciat în timpurile biblice si exista multe referiri în Biblie la Parfumuri. În Noul Testament cei trei magi carau cadouri de aur, varietati de tamâie si smirna pruncului Isus. Cu mult înainte, Domnul i-a poruncit lui Moise: Luati cu voi condimente dulci, stacte, onycha si rasina exotica cu tamâie pura si tu îl vei transforma în parfum.

Tamâia este probabil cea mai cunoscuta planta la care s-a facut aluzie in Biblie. Tamâia arsa a fost privilegiul preotilor în cele mai timpurii civilizatii. Obiceiul se foloseste si astazi în Biserica Catolica si Biserica Crestina.

Tamâia, aromele si uleiul parfumat au devenit disponibile pentru toti egipteni si au insistat treptat renuntându-se la drepturile lor selecte (ale parfumurilor). Cetatenii au fost educati sa se parfumeze si ei cel putin o data pe saptamâna. Egiptenii devenind pretentiosi cu obiceiurile lor, au ocupat baile pompoase, în care predecesorii greci si romani se scaldau acolo. Si-au înmuiat pielea în uleiuri deoarece le oferea placere, ajutându-i sa-si protejeze corpurile de efectul soarelui torid. Egiptenii au creat o sumedenie de creme parfumate si emolienti parfumati. Ei si-au creat o forma de con în care sa topeasca, sa creeze cremele si emolienti cu care sa-si acopere parul si corpul. Îmbaierea era relaxanta, era placerea sociala, uneori se îmbaiau de câte trei ori pe zi.

Egiptenii purtau cu ei parfum de la nastere pâna dupa moartea lor. Multi egipteni îsi puneau in mormintele lor Parfumuri pentru a pastra pielea lor matasoasa si neteda în viata de apoi. De atunci egipteni au fost de parere ca sufletul urca în rai, viziuni în care parfumul însotea spiritul. Urne acoperite cu a coaja de aur, distorsionau cu ceramica delicata, calcedoniile pline cu arome au fost plasate în morminte. Asa de puternice au fost unele dintre uleiuri, ca dupa 3300 de ani de la moartea lui Tutankhamon, o urma de parfum se putea simti în oalele bine sigilate când mormântul a fost descoperit. Parfumul a fost folosit în procesul de îmbalsamare care lua de la 40 la 70 de zile sa fie îndeplinit! Smirna, uleiul de scortisoara si alte parfumuri au fost folosite în procesul de îmbalsamare.