Parlamentul European

Istoric

Istoria Parlamentului European s-a confundat, de-a lungul timpului, cu cea a Uniunii Europene. Dacă la începutul înfiinţării Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului această adunare purta numele de Adunare Comună, adunare cu un rol consultativ, dar avea, pe de altă parte, posibilitatea de a forţa conducerea CECO să demisioneze, dacă nu ii acorda votul de încredere. Prima adunare a CECO a însemnat şi prima şedinţă a Adunării Parlamentare, era constituită din 78 de membri.

Între anii 1957-1962 sunt semnate Tratatele de la Roma, tratate care devin baza CEE ( Comunitatea Economică Europeană) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). În acest moment numărul deputaţilor creşte de la 78 la 142, şi adunarea răspunde de cele trei comunităţi. Prin tratat se menţionează faptul că Adunarea Parlamentară şi Curtea de Conturi să aparţină de cele trei comunităţi. Prin tratatul de la Bruxelles din 8 aprilie 1965, Comunitatea Europeană şi Consiliul European devin instituţii ale celor trei comunităţi, având un buget comun şi sediul la Bruxelles.

Chiar dacă în 1962 s-a hotărât ca această adunare să poarte numele de Parlamentul European, acest lucru a fost oficial recunoscut în 1986, în Actul Unic European. Un moment dificil a fost în anul 1971, atunci când deputaţii au participat la procedura bugetară, însă începând cu 1975, procedura bugetară nu se poate încheia fără aprobarea Parlamentului European.

1979 reprezintă un an important pentru Parlamentul European, şi asta pentru că atunci au loc primele aleageri prin vot universal direct. În ceea ce priveşte acceptarea de noi membri şi încheierea de acorduri europene în cadrul UE, este obligatoriu acceptul Parlamentului. În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se folosește pentru prima dată noțiunea de „Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse și în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege și fără acordul Consiliului de Miniștri și poate înființa comisii de investigație.

Momente importante

• Septembrie 1972 are loc o Adunare Comună a CECO a celor 78 de membri

• Ianuarie 1958 intră în vigoare Tratatul de la Roma, iar Adunarea Comună devine Adunare Europeană

• Martie 1962 Adunarea Europeană devine Parlament European

• Aprilie 1970 prin modificarea Tratatului de la Roma, Parlamentul poate participa la procedura bugetară

• Iulie 1975 competenţele bugetare sunt extinse

• Septembrie 1976 este adoptat actul prin care Parlamentul va fi ales prin vot direct

• Iulie 1979 au loc primele alegeri prin vot universal direct

• Iulie 1979 este prima reuniune a celor 410 membri ai Parlamentului care au fost aleşi prin vot universal direct

• Între 1981 şi 1986 numărul membrilor ajunge la 518, odată cu aderarea Greciei, a Spaniei şi a Portugaliei

• Iulie 1987 intră în vigoare Actul Unic European, prin care sunt extinse competenţele şi rolul Parlamentului European

• Noiembrie 1993 intră în vigoare o decizie conform căreia Parlamentul devine colegislator împreună cu Consiliul

• În urma unificării cu Germania, în 1994, numărul membrilor ajunge la 567, iar după aderarea Austriei, Finlandiei şi a Suediei, devin 626 de membri

• După ce s-a confruntat cu posibilitatea aprobării unei noţiuni de cenzură, Comisia condusă de Jacque Santer demisionează

• Pe data de 1 mai 1999, după ce a intrat în vigoare Tratatul de la Amstrerdam, numărul bazelor juridice creşte cu 8, astfel aria competenţelor se măreşte

• În 5 mai 1999 este aprobată numirea lui Romano Prodi ca preşedinte al Comisiei Europene, iar pe data de 15 septembrie al aceluiaşi an numirea este validată de Parlamentul European