Parlamentul Uniunii Europene

Prezentare generală

Parlamentul European reprezintă, în formularea Tratatului de la Roma din 1957, "popoarele statelor unite în Comunitatea Europeană". Prin intermediul Parlamentului European, cetăţenii statelor membre sunt chemaţi să coopereze în asigurarea funcţionării Uniunii.

Parlamentul european este o instituţie a Uniunii Europene. Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) a avut loc prima şedinţă a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 de membri ai parlamentelor naţionale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere. În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înfiinţează Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Atomului (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită acum din 142 de deputaţi, răspundea de toate cele 3 comunităţi. Parlamentul European este rezultatul tratatelor institutive. La început a avut denumirea de Adunarea Comună (în Tratatul C.E.C.A.) sau, simplu, Adunarea (cum apărea în Tratatul de instituire C.E.E. şi Euratom). Prin Rezoluţia din 20.III.1958, cele trei instituţii de mai sus s-au reunit în Adunarea Parlamentară Europeană. Patru ani mai târziu, în 1962, s-a hotărât denumirea de Parlament European .Fără a beneficia de noi competenţe, adunarea îşi schimbă totuşi denumirea în Parlamentul European. În 1971 CE are un propriu buget, la elaborarea şi adoptarea căruia participă şi adunarea.

În anul 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European. În anul 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se foloseşte pentru prima dată noţiunea de “Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse şi în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege şi fără acordul Consiliului de Miniştri şi poate înfiinţa comisii de investigaţie.

În perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiţi de către parlamentele statelor membre. Începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere şi secrete. Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au ţinut în iunie 1979, când, la numai 34 de ani de la terminarea celui de al doilea război mondial, popoarele naţiunilor Europei, odată destrămate de război, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut găsi un simbol mai puternic al reconcilierii.

Parlamentul European, a cărui legitimitate derivă din sufragiul universal direct, este ales la fiecare cinci ani; de-a lungul timpului, el a acumulat constant putere şi influenţă, printr-o serie de tratate. Aceste tratate, în special Tratatul de la Maastricht din 1992 şi Tratatul de la Amsterdam din 1997, au transformat Parlamentul European dintr-un organism pur consultativ într-un parlament legislativ, cu puteri similare cu cele ale parlamentelor naţionale.

Parlamentul European este singurul organ al Uniunii Europene ales în mod direct. Cei 785 de deputaţi în Parlamentul European sunt aleşi pe o perioadă de cinci ani de către alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în numele a 492 de milioane de cetăţeni.

Structurile politice existente în ţările membre se oglindesc în rândul fracţiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. În acest parlament există şapte fracţiuni şi o serie de deputaţi independenţi. Deputaţii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, în care aceştia sunt membri în ţările lor de origine. La data de 20 iulie 2004 a avut loc şedinţa constitutivă a celei de-a şasea legislaturi a Parlamentului European, care numără acum 732 de deputaţi.

Rolul Parlamentului European

Prin Tratatul de la Maastricht s-au adus importante modificări în competenţele Parlamentului European în sensul că i-a crescut influenţa, în special în procedura de decizie.

Parlamentul European funcţionează la Strasbourg şi este după cum spunea Conway Henderson "primul şi singurul experiment în democraţia transnaţională". A fost înfiinţat în 1952 ca parte a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. El nu poate adopta legi dar are prerogative în ceea ce priveşte supravegherea bugetului Uniunii, fiind în măsură să blocheze o serie de propuneri executive. Parlamentul are chiar dreptul de a dizolva Comisia, dacă o asemenea hotărâre întruneşte două treimi din voturi.

Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege şi fără acordul Consiliului de Miniştri şi poate înfiinţa comisii de investigaţie.

Parlamentul European este o adevărată tribună internaţională unde iau cuvântul numeroşi lideri mondiali. De-a lungul anilor, Parlamentul a devenit interpretul acţiunilor interne şi externe ale Uniunii, ceea ce permite participarea deputaţilor şi, prin intermediul lor, a cetăţenilor, la definirea viziunii politice europene.

Parlamentul European participă la definirea viziunii politice a Europei: Parlamentul European este consultat de către Consiliu cu privire la aspectele principale şi orientările fundamentale ale Politicii Externe şi de Securitate Comune (PESC) prin care se coordonează politicile externe ale statelor membre ale Uniunii.

Parlamentul este informat cu regularitate de către Consiliu cu privire la evoluţia politicii externe şi de securitate şi poate adresa acestuia întrebări şi recomandări.

Prin intermediul Comisiei pentru afaceri externe, Parlamentul European se află permanent în contact cu Înaltul Reprezentant al UE pentru PESC, precum şi cu comisarul european pentru relaţii externe.

Parlamentul European îşi dă avizul conform pentru aderarea unor noi state la Uniunea Europeană şi este consultat cu privire la acordurile internaţionale, cum ar fi acordurile de asociere sau de cooperare comercială încheiate între UE şi ţările terţe.

În negocierile Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), Parlamentul recomandă Comisiei Europene (negociatorul principal al Uniunii), să ţină cont de problemele globale ale omenirii: combaterea sărăciei, dezvoltarea, o viaţă politică democratică. Parlamentul se implică activ în susţinerea principiului unei dezvoltări mondiale echitabile, care să aibă în centrul preocupărilor dezvoltarea societăţii şi respectul drepturilor fundamentale. În acest sens, Parlamentul a respins unele protocoale financiare încheiate cu state nemembre cu regimuri nedemocratice şi a condiţionat implementarea protocoalelor de eliberare a deţinuţilor politici sau aderarea la convenţiile internaţionale de protejare a drepturilor omului.