Pensiile

Pensiile constituie forma principala si traditionala de ocrotire a cetatenilor prin asigurarile

sociale. Pensiile sunt drepturi banesti lunare ce se acorda pe tot timpul vietii de la pensionare,

persoanelor care îsi înceteaza activitatea datorita atingerii unei anumite limite de vârsta sau

invaliditatii, copiilor urmasi pâna la o anumita vârsta si sotului supravietuitor care are calitatea de

urmas, pentru a li se asigura acestora conditii decente de viata. Deci, pensia poate fi privita si din

perspectiva unui venit de înlocuire atribuit persoanelor carora vârsta nu le mai permite sa activeze

pe piata muncii. În sistemul public din România se acorda urmatoarele categorii de pensii: pensia pentru limita de vârsta; pensia anticipata; pensia anticipata partiala; pensia de invaliditate; pensia de urmas.

Conform Legii pensiilor nr.19/2000 cuantumul acestora se determina individual în functie de stagiul complet de cotizare exprimat în ani si suma punctajelor medii. Punctajul mediu anual realizat de asigurat se determina ca raport între suma punctajelor anuale si numarul de ani care compun stagiul complet de cotizare.

În sistemul public de pensii au dreptul la pensie urmatoarele categorii de persoane:

" asiguratii prevazuti la art. 5 din Legea nr. 19/2000 (respectiv, asiguratii obligatoriu si cei în mod facultativ);

" asiguratii care satisfac obligatii militare (art. 53 alin. 2 din Legea nr. 19/2000);

" elevii, ucenicii si studentii care si-au pierdut total sau cel putin jumatate din capacitatea de munca ca urmare a bolilor profesionale sau a accidentelor de munca survenite în timpul si din cauza practicii profesionale (art. 53 alin. 3 din Legea nr. 19/2000);

" persoanele care si-au pierdut total sau partial capacitatea de munca si marii mutilati, ca urmare a participarii la evenimentele revolutionare din decembrie 1989, daca erau cuprinsi într-un sistem de asigurari sociale anterior datei ivirii invaliditatii din aceasta cauza (art. 53 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 );

" persoanele care la data solicitarii drepturilor de pensie nu mai au calitatea de asigurat;

" urmasii celor prevazuti mai sus, respectiv copiii si sotul supravietuitor (art. 65 din Legea nr. 19/2000).

1. Pensia pentru limita de vârsta

Acordarea acestei pensii necesita îndeplinirea cumulativa a 2 conditii: persoana sa fi împlinit vârsta standard de pensionare si sa aiba o anumita vechime în munca, respectiv un stagiu minim de cotizare în sistemul public. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru barbati si atingerea acestei vârste se va realiza în 13 ani de la adoptarea Legii pensiilor (2000) prin cresterea vârstei de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru barbati. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei cât si pentru barbati este de 15 ani (pâna în 2013 va creste progresiv de la 10 ani) iar stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si 35 de ani pentru barbati (initial 25 de ani pentru femei si 30 de ani pentru barbati).

Totusi, legislatia prevede anumite derogari de la normele generale, reducându-se vârsta si

vechimea în munca în urmatoarele cazuri: personalul angajat în grupa I si a II-a de munca, pentru fiecare an lucrat în grupele I si a II a de munca, se acorda câte un spor de vechime de 6 luni, respectiv 3 luni pe an lucrat, daca s-au lucrat minim 20 de ani pentru femei si 25 de ani pentru barbati în aceste grupe. Totusi pentru persoanele care au lucrat cel putin 5 ani în grupele I si II de munca au dreptul sa li se ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, 1 an si 6 luni pentru grupa I si 1 an si luni pentru grupa a II-a, dar în acest caz nu se reduce limita vârstei de pensionare specifica grupelor I si II.

Pentru anii lucrati în plus peste vechimea minima integrala, se acorda un spor de pensie de

1% pentru fiecare an în plus din primii 5 ani si de 0,5 pentru fiecare an în plus peste primii 5 ani,

din baza de calcul a pensiei. Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în conditii de handicap preexistent calitatii de asigurat, în functie de gradul handicapului, beneficiaza de reducerea stagiilor de cotizare si a vârstelor standard de pensionare în felul urmator:

- cu 15 ani, reducerea vârstei de pensionare, daca au realizat cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap grav;

-cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, daca au realizat cel putin doua treimi din stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap accentuat;

-cu 10 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, daca au realizat stagiul complet de cotizare, pentru cei cu handicap mediu.

Asiguratii nevazatori beneficiaza de pensie pentru munca depusa si limita de vârsta daca au realizat ca nevazator cel putin o treime din stagiul complet de cotizare. Persoanele încadrate în munca dornice sa-si continue activitatea si dupa împlinirea vârstei de 65 de ani, barbatii, si 60 de ani, femeile, pot solicita, cu trei luni înainte de împlinirea acestor vârste, ca unitatea sa le mentina în munca o durata de maxim trei ani.