Performanța financiară a firmei SC Oltchim Râmnicu Vâlcea SA

1. Introducere-Aspecte privind conceptul de performanţă financiară

Bilantul contabil este considerat documentul ce descrie pozitia unei inteprinderi la un moment dat, indicand si marimea rezultatului. Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare contabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si sa permita desprinderea unor concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.

Acest instrument este cea de-a doua componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere. Aparitia contului de profit si pierdere ca document ce explica variatia patrimoniului ,este atestata in a doua jumatate a secolului al XIV-lea si conditionata intr-o masura semnificativa de evolutia bilantului contabil.

In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC a definit elementele care masoara performanta intreprinderii: veniturile, cheltuielile.

In aceasta optica, inteprinderea devine un centru de calcul economic, calculul avand la baza:

- valorile produse si vandute pe piata clientilor, denumite generic VENITURI;

- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte piete, denumite CHELTUIELI.

Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat.

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.

Acesta poate fi o marime valorica pozitiva, denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau o marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.

In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).

Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile perioadei de gestiune.

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar) sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc.) cat si alte venituri si plusuri de valori sau castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc.).

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala. Se pot distinge: cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor, cheltuielile de personal, etc. pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofe naturale, din vanzarea activelor imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale intreprinderii.

Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului respectiv.

Performanta unei intreprinderi inseamna pe de o parte profitabilitate (reflectata in rezultatul din contul de profit si pierdere ), dar si lichiditate si solvabilitate. Capacitatea firmei de a face fata tuturor datoriilor, generand un flux de trezorerie este reflectata in tabloul fluxurilor de trezorerie

Intr-o alta viziune performanta este data de diferenta dintre suma castigurilor viitoare posibil de realizat intr-un interval de timp rezonabil, plus valoarea reziduala a afacerii,mai putin investitia initiala

Scopul investitorilor este de a maximiza profitul exprimat intr-o forma palpabila, respectiv cea a fluxurilor monetare, ceea ce presupune un efort constructiv din partea firmei, precum si necesitatea de canalizare a acestor fluxuri fie pentru remunerarea capitalului investit, fie pentru capitalizarea in continuare a afacerii, accentuand strategia de investitii a firmei.

In indeplinirea acestor obiective, un rol important il au politicile contabile si fiscale, existand mijloace diferite de abordare si strategii diferite

Performanta unei firme se realizeaza si imbunatateste si prin aportul compartimentului financiar – contabil, care desi are in aparenta un rol pasiv in procesul de creare a valorii , consemnand fenomenele economice, are un rol important prin utilizarea adecvata a politicilor contabile si fiscale.