Perspectivele Procesului de Globalizare la Nivelul României

.1. Aspecte conceptuale ale globalizării

Globalizarea, ca modalitate sau sistem de receptare și abordare pe termen lung a marilor probleme contemporane, determinate de interacțiunea multiplelor procese și fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice etc. și preconizarea soluționării lor într-o largă perspectivă de către comunitatea internațională. Într-o asemenea viziune globalistă, ansamblul dobânziște propietăți sau însușiri pe care componentele nu le posedă .

Abordarea globalistă în domeniul economico-social a fost inițiate de clubul de la Roma, organism apolitic, fondat în anul 1968, pentru care problematica mondială a devenit o preocupare emblematica. Șirul numeroaselor lucrări elaborate într-o asemenea viziune sub forma rapoartelor către Clubul de la Roma a fost deschis de cartea “Limitele creșterii”, apărută în 1972. În același spirit au apărut: ”Omenirea la răspântie” (1974); “Restructurarea ordinii internaționale” (1976); “Hrana pentru 6 miliarde”, (1983); “Revoluția desculților” (1985).

În 1992, a fost publicată lucrarea “Prima revoluție globală” elaborate de doi proeminenți membri ai Clubului de la Roma (Alexander King și Bertrand Schneider), care contribuie substanțial la înțelegerea procesului dezvoltării globale și la adoptarea măsurilor de politică economico-socială ce se impun pentru asigurarea perspectivei globale a lumii.

Pe un plan mai larg, era firesc că, în condițiile în care comunicațiile au devenit universale, informațiile instantanee, transporturile supersonice și armele racheto-nucleare planetare, lumea sa se transforme treptat într-o entitate cu trăsături globale, tinzând spre o piață globală și un sistem social global.

Probleme, cum sunt: creșterea economică, explozia demografică în țările slab dezvoltate, alimentația, subdezvoltarea, poluarea echilibrul ecologic, exploatarea oceanelor, proliferarea armelor de distrugere în masă etc. nu mai pot fi rezolvate decât la scară globală. Aceasta nu însemnă însă că organismele statale naționale încetează să-și mai joace rolul lor active pe scena internațională. Statul național rămâne, încă multă vreme, unitatea politică structural a sistemului internațional, chiar și acolo unde au apărut și se dezvoltă forme integrare economică supranațională. Aceasta înseamnă că în analiza problematicii internaționale trebuie să se opereze la două niveluri diferite, mondial și național.

În 1996, Forumul economic de la Davos marca globalizarea business-ului și a comerțului. Un an mai târziu, președintele și fondatorul forumului atrăgea atenția asupra unei alte capcane a globalizării. El arată că societatea prinsă în vârtejul globalismului, pe care o numește network society, ceea ce în românește înseamnă societate-rețea, nu este doar jubilee și miracol. Ea aduce reajustări dureroase pentru categorii întregi de oameni.

”Guvernele sunt dezorientate când sunt confruntate cu schimbări economice dramatice și cu implicațiile lor sociale”. Dacă nu suntem foarte chibzuiți ne paște pericolul real ca societatea-rețea să fie mult mai puțin echitabilă, coerentă, decât cea care a existat în țările industriale în ultima parte a acestui secol. În ultimul timp este frecvent discutat și efectul globalismului asupra relațiilor internaționale. Se relevă, în context, că extinderea curentului liberal, preconizat de globaliști, duce la agravarea decalajului dintre țările bogate și sărace.

Există mai multe procese interelaționate care definesc globalizarea. Acum câteva decenii Marshall McLuhan a vorbit despre “satul mondial” (the global village) surprinzând cu acea expresie esența fenomenului din zilele noastre:

- tehnologii ale informației care ne pun mai repede și mai dens în legătură unii cu alții;

- comprimarea distanțelor prin noi tehnologii;

- inter-conectarea și creșterea dependențelor reciproce;

- integrarea piețelor financiare și comerciale;

- internaționalizarea (globalizarea) crescândă a producției (prin intermediul firmelor cu activitate globală);

- apariția unor probleme “planetare”, care necesită abordări globale;

- răspândirea de comportamente și clisee presupuse a exprima raționalitatea unui homo oeconomicus ce nu cunoaște frontiere și emoții (sentimente) “locale”-apariția unui homo globalus);

- dezvoltarea de identități transnaționale, etc.