Piața bunurilor și serviciilor

Piata desemneaza un sistem de vanzare-cumparare in primul rand de bunuri si servicii intre partile contractante, adica intre agentii economici autonomi, angajati in legaturi de afaceri. Participantii la aceste relatii sunt, de regula, producatorii, ofertanti ai unor factori de productie sau a unor bunuri de consum si consumatorii.

Aparitia schimbului de bunuri si evolutia acestuia a dat nastere la piata.Ea a aparut ca urmare a dezvoltarii diviziunii sociale a muncii, prin viziunea care sa realizat intre producator si consumator. Aceasta separare a determinat ca bunurile produse sa ajunga de la producator la consumator prin intermediul pietei. Piata, este asadar o categorie economica complexa, ce reflecta totalitatea relatiilor de vinzare – cumparare care au loc in societate, in interactiunea lor, in strinsa legatura cu spatiul economic in care au loc. Piata este locul intilnirii a ofertei vinzatorilor si cererii consumatorilor, a confruntarii dintre ele. Deci, pe piata se reflecta raporturile reale dintre productie si consum, prin intermediul categoriilor relative de cerere si oferta si a categoriilor de pret.

Participantii la piata, la relatiile pe care le reflecta sunt producatorii in calitate de ofertanti de factori de productie, bunuri de consum si servicii si consumatorii productivi si individuali in calitate de cumparatori, care se opun unui altora prin urmarirea propriului interes. In acelasi timp este de remarcat faptul ca intre ofertanti si consumatori exista o puternica legatura ce pune in evidenta ‘solidaritatea functionala ’ a pietei.

Analiza cererii pe piata reprezinta continuarea problemelor privitoare la nevoile umane si la caracteristicile lor, la interesele economice. In acelasi timp, teoria cererii constituie baza alocarii veniturilor limitate de catre consumatorii rationali.

Subiectii vietii economice sunt consumatorul si producatorul. Societatea poate avea unul din urmatoarele sisteme economice: gospodaria naturala, adica traditionala si de schimb, adica economia de piata, planificata centralizat si mixta. Aceste forme generale de organizare a vietii economice se deosebesc prin modalitatile de legatura dintre producator si consumator. In economia naturala exista o legatura nemijlocita dintre producator si cosumator ; resursele sunt alocate, iar bunurile sunt distribuite in conformitate cu traditia stabilita. Economia traditionala este specificata grupurilor sociale izolate. Actualmente aria acestei economii s-a ingustat substantial , deoarece predomina sistemele economice specifice economiei de schimb.

I.CEREREA

1.1 Notiuni Generale

In sens microeconomic, cererea exprimă o intentie, avand corespondenta in nevoi, venit si existenta bunurilor marfare; cererea desemnează cantitatea dintr-un bun pe care un consumator (cererea individuala) sau toti consumatorii dintr-un spatiu economic (cererea pietei) sunt dispusi sa o achizitioneze, într-o perioada de timp, in conditiile pretului unitar si a altor factori (venitul menajelor, preturile altor bunuri, perspectivele pretului si venitului, intensitatea nevoilor, preferinte si gusturi, numarul si structura populatiei.).

Dimensiunea cererii pentru un anumit bun, precum si dinamica acesteia sunt determinate de nivelul si dinamica pretului bunului respectiv. Deci, intre evolutia pretului unitar al unui bun si cererea de piata pentru bunul respectiv exista o relatie de cauzalitate.Aceastarelatie este exprimata in mod foarte clar de legea cererii. Conform acestei legi, daca pretul bunurilor, resurselor si serviciilor va scadea, in mod corespunzator va creste cantitatea de marfa ceruta intr-o anumita perioada si invers, daca preturile cresc, va scadea cantitatea de marfa ceruta in perioada de timp respectiva ( celelalte conditii raminind neschimbate ).

Cererea poate fi definita pentru o firma, pentru un grup de intreprinderi dintr-o ramura si un grup de ramuri, pentru economia nationala si mondiala.

1.2 Legea generală a cererii

Legea generala a cereii reflectă în mod esenţial comportamentul consumatorului raţional sub forma regularităţii care există între cantitatea cerută dintr-un bun şi preţul său unitar, când factorii cererii sunt daţi (ceteris paribus).

Se poate formula astfel:

Pentru bunurile normale şi majoritatea bunurilor inferioare cererea se află în relaţie negativă cu evoluţia preţului (ceteris paribus).

1.3 Tipuri de cerere

In functie de corelatia dintre nevoi si cerere deosebim:

- cererea proportionala (cererea si nevoia cresc sau descresc in aceiasi proportie);

- cererea progresiva (cererea creste mai repede decat nevoia)

- cererea degresiva (cererea creste sau descreste mai incet decat nevoia);

- cererea regresiva (cererea scade , cind nevoia creste)

In functie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se distinge:

- cererea pentru bunuri substituibile

- cererea pentru bunuri complementare

- cererea derivata

1.4 Factori care influenteaza cererea

Intr-o anumita perioada de timp, cererea pentru un bun poate sa se reduca

sau sa creasca. Factorii sau conditiile care influenteaza cererea in cazurile cind nivelurile de pret unitar nu se modifica sunt urmatoarele : pretul altor bunuri; veniturile indivizilor; perspectiva (asteptarile) privind evolutia pietii; gusturile.

Printre factorii care influenteaza cererea, putem mentiona:

- numarul de consumatori si structura lor (pe varste, sexe, profesiuni)

- gusturile si preferintele menajelor

- nivelul venitului disponibil pentru consum

- evoluţia preţurilor la bunurile substituibile şi complementare

perspectivele conjuncturii economice şi a locului de muncă (inclusiv statutul social şi profesional)

- marimea venitului national si modul distributiei lui in randul populaţiei; la un venit mediu pe locuitor identic, cererea pieţei pentru bunuri este mai ridicată în societăţile unde repartiţia efectivă a venitului este relativ egalitară (nu egală) şi