Piața, cererea și oferta

În economiile contemporane şi cele ale viitorului, piaţa este şi va rămâne instituţia centrală în jurul căreia gravitează viaţa economică. Piaţa a apărut cu multe secole în urmă, odata cu economia de schimb ca un fragil canal de comunicaţie între producţie şi consum, între producătorii specializaţi, autonomi şi consumatorii independenţi. Ea a evoluat în ultimul timp devenind o realite din ce în ce mai complexă. Pieţele s-au diversificat pentru că, datorită diviziunii muncii, paleta bunurilor economice a crescut enorm, mai ales în ultima jumătate de secol; putem considera că în sens microeconomic, există atâtea pieţe câte tipuri de bunuri individualizate există şiu se tranzacţionează; de consum şi de capital, active financiarre, monetare şi valutare, meserii şi specializări pofesionale sau ocupaţionale. Diversitatea pieţelor poate fi privită şi sub aspectul modelului de tranzacţionare: de la târgurile, oboarele şi pieţele „clasice” la supermarket-urile moderne, până la tranzacţiile prin corespondenţă, prin bursă, telefax, internet(pieţe virtuale). Piaţa este locul în care se întalnescşi acţionează din interes cumpărătorii(în calitate de agenţi ai cererii) şi vânzătorii(ca agenţi ai ofertei), iar în unele cazuri diverse categorii de intermediari

Aceste articole vorbesc depre piaţa bauturilor, primele două de cea a băuturilor alcoolice, iar celelalte doua despre cea a bauturilor racoritoare. Articolele ilustreaza prospectări de piaţă („Murfatlar estimează că va vinde 2,5 milioane de sticle de vin, de sărbatori”; „Cotnari asteaptă o creştere a vânzărilor cu 30%, în perioada sărbătorilor”; „În condiţiile menţinerii temperaturilor înalte, estimam creşteri între 20-60% ale vânzărilor la toate produsele de sezon”), care se bazează şi pe modificari sezoniere ele cererii puse în evidenţă în anii anteriori şi nu numai, prin creşteri semnificative ale cifrei de afaceri ale firmelor din domeniu(„Creşterea realizată în acest an faţă de 2005 este de 20 %”; „Cotnari SA a realizat o cifră de afaceri de 22,5 milioane de euro, comparativ cu cifra de afaceri de 17 milioane de euro din 2005.”; „ hypermarketurile au înregistrat vânzări cu 20% mai mari faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.”)

Într-o perioadă determinată de timp cererea poate să crească sau să se reducă în funcţie de evoluţia unor factori, considerând că nivelul preţurilor rămâne constant. Principaşii factori, pricipale condiţii ale cererii care duc la modificarea ei pe piaţa unui anumit bun sunt:

- Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;

- Modificarea preţurilor altor bunuri;

- Numărul de cumpărători;

- Preferinţele consumatorilor;

- Previziunile privind evoluţia preţului şi a venitului.

În cazul de faţă se poate spune ca modificarea cererii este detemintată de alte cauze decât preţul. Modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor are o pondere mică în această modificare. În cazul companiilor producătoare de vinuri, cărora le cresc vazările în perioda sărbătorilor, aceasta creştere se poate datora şi primelor de sărbători pe care unii angajaţi le primesc, însă numai într-o măsură foarte mică. În schimb cea mai mare a creşterii este datorată sezonului. În cazul apei minerale, creşterea consumului pe timp de vară, în perioada foarte călduroasă are un motiv bine determinat. Nevoia de apă pe o vreme caniculară este mai intensă decat pe o vreme cu temperatură normală. În acelaşi mod nevoia de îngheţată este mai intesă în perioada calda, decât în cea rece cand devine aprope inutilă.

Rolul întreprizătorului modern şi şi forţa concurenţială a intreprinderii sunt asigurate de abilitatea acestuia care permite alegerea celei mai favorabile alternative de combinare a factorilor de producţie, pe baza principiului raţionalităţii economice, de a obţine maxim de rezultate cu resursele date. Problema principală o constituie cât de multe resurse sunt necesare pentru producerea unui bun. Răspunsul depinde de cunoştinţele tehnologice(„Din 2003 până în prezent, Murfatlar a investit peste 12 milioane de euro în tehnologie”) şi de capacitatea managerială a întreprinzătorului, care vorpermite alegerea volumului minim de resurse necesar pentru producerea bunului respectiv.

Astfel scopul producătorului este de a obţine profit.( „De asemenea, societatea a obtinut un profit net de 1,1 milioane de euro”) Acesta este de doua feluri: profit economic şi profit contabil. Profitul contabil este cel care se înregistrează ca diferenţă între veniturile totale ale inteprinderii(„cifra de afaceri realizată în 2006 este de 36 de milioane de euro.”) şi costurile contabile. Costurile contabile sunt cele înscrise în facturi, chitanţe, ştate de plata. Profitul economic se calculează ca diferenţă între veniturile totale ale intreprinderii(„Cotnari SA a realizat o cifra de afaceri de 22,5 milioane de euro”) şi coturile economice. Acestea sunt formate din costurile contabile şi costul de oportunitate, costul şansei sacrificate. Astfel profit economic este întotdeauna mai mic decât cel contabil, de altfel şi costul economic este mai mare decât cel contabil.

În perioada sarbatorilor de iarnă (şi nu numai), cresc vanzarile la produse din toate domeniile: de la alimente la electrocasnice. Fie că sunt cadouri sau pentru consum propriu, o creştere a volumului vânzărilor (P*Q) va duce la o creştere a profitului firmelor din domeniile respective.

Piaţa este cea care, printre altele, realizează legătura între cele două acte ale oricărui agent economic – producţia şi consumul – separate prin diviziunea muncii, dar şi corelative pentru a-i asigura existenţa.