Piața de capital

1.CARACTERISTICILE GENERALE A PIETEI DE CAPITAL

Piata de capital este piata pe care sunt emise si negociate titlurile pe termen lung, titlurile a caror scadenta este superioara termenului de sapte ani.Emisiunile de noi titluri se efectueaza pe piata primara in timp ce negocierile de titluri mai vechi se realizeaza pe piata secundara. Distanta intre aceste doua categorii de operatiuni este necesara intrucat noile emisiuni au ca obiect transferarea de mijloace de finantare de la cei ce economisesc spre debitorii finali, iar negocierea titlurilor vechi asigura creditorilor lichiditati pentru plasamentele lor. Piata primara favorizeaza debitorii, in timp ce piata secundara este in serviciul creditorilor.

Ca loc de intalnire intre cererea si oferta de capitaluri pe termen lung, piata de capital are compartimente ale caror functionare sunt diferite.

Piata primara este piata emisiunilor de titluri financiare. Acest compartiment al pietei indeplineste o functie de finantare. Piata primara pune in relatie agentii cu deficit de finantare si agentii cu excedent de finantare. Traditional, au deficit de finantare intreprinderile productive si statul care realizeaza investitii superioare fata de sumele economisite, acumulate, de unde nevoia de finantare exterioara, care se manifesta printr-o oferta de titluri financiare. O alta categorie de agenti economici traditionali si anume gospodariile populatiei dispun de excedente de finantare, economii pe care doresc sa le plaseze.

Finantarea pe piata de capital primara se realizeaza direct daca cei care detin economii, capitaluri disponibile achitioneaza titluri nou create de agentii economici deficitari, sau de finantarea agentilor deficitari se realizeaza indirect, prin intermediari financiari, daca acestia isi procura resurse, intermediarii vor acorda imprumuturi.

Piata secundara este cel de-al doilea compartinement al pietei de capital. Ea ideplineste un rol diferit si complementar fata de piata primara .Pe aceasta piata se asigura mobilitatea capitalului disponibil.Corespondentul acestei a doua pese ,al pietii secundare este bursa de valori,piata pe care se schimba titlurile deja emise.

Piata secundara creeaza un cadru organizat pentru detinatorii de titluri care doresc sa-si recupereze fondurile fara sa mai astepte cadenta.

Piata secundara indeplineste si ofunctie de evaluare permanenta a titlurilor cotate,ceea ce permite efectuarea de tranzactii rapide si ordonate.Daca obligatiunile ca efecte publice, sunt cotate si negociate la bursa de valori fara restrictii,actiunile sunt admise numai daca societatea care le-a emis beneficiaza de autorizarea expresa a organelor de conducere a bursei.

Actorii pietii financiare sunt emitentii de titluri,adica debitorii,ofertantii de capitaluri adica agentii excedentari, realizatorii de economii si intermediare.

Emitentii de titluri sunt agentii care doresc sa-si procure capital pentru a crea o întreprindere, a finanta o investitie, un fond de rulment sau un deficit.Ei sunt debitorii care emit titlul pe piata de capital.

In postura de emitenti sunt intreprinderie productive private sau publice, trezoneria statului, institutiile financiare care doresc sa-si procure resurse pentru finantarea activitatii lor.

Ofertantii de capitaluri sunt de trei feluri: agentii economici care doresc sa-si valorifice propriile economii,investitorii care gestioneaza importante fonduri colectate si speculatorii ,preucupati de posibilitatea de a castiga de pe urma fluctuatiei costului capitalurilor.

Cei ce economisescse multumesc, de regula, cu plasamente care sa le asigure macar valoarea reala a activelor lor. Ei incredinteaza economiile unor case de depuneri, cumpara bonuri de tezaur sau pastreaza sumele in conturi bancare, neintervenind sau intervenind putin pe piata financiara.

Investitorii gestioneaza patrimonii sau vor sa-si connstituie patrimonii si doresc sa-si procure venituri mai ridicate, dar pe cat posibil mai sigure,fara riscuri.

Speculatorii nu se intereseaza decat de surplusurile de valoare datorate schimbarii cursurilor titlurilor. Ei cumpara titlurile supuse unor puternice fluctuatii in momentul in care acestea incep sa creasca si le vand inaintea scaderii lor. Sub influenta acestor speculatii, fluctuatiile se pot agrava, dar de regula ele se atenueaza. Prezenta pe piata de capital a speculatorilor este insa indispensabila. Ei sunt cei care isi asuma riscurile pietei.

Orice bun gestionar de portofolii de titluri va cauta sa se debaraseze de titlurile a caror valoare este susceptibila sa scada si sa cumpere titluri al caror curs se anticipeaza sa creasca. Investitorul este, intr-o anumita masura, un speculator. Totusi, spre deosebire de speculatorul pur, el va fi mai putin indraznet in operatiunile sale si nu va fi tentat de tranzactii cu o valoare ridicata de risc.