Piața de Monopol

Introducere

Mecanismul economiei de piaţa presupune prin definiţie existenţa unor agenţi economici (producători, cumpărători, intermediari, bănci, agenţii comerciale etc.) autonomi şi lideri în a alege între mai multe alternative.

O trăsătura a economiei de piaţa o constituie confruntarea permanentă a cererii si ofertei de mărfuri. In cadrul economiei de piaţa, agenţii economici independenţi si egali, îşi exercită totalitatea funcţiilor prin care pot fiinţa ca elemente autore-productibile ale organismului economic pe baza relaţiilor voluntare stabilite între ei, relaţii care formează mecanismul de autoreglare prin intermediul cererii si ofertei de factori de producţie, bunuri de consum sub formă de mărfuri si monedă.

Economia realã de piaţã reprezintã un sistem economic mixt, unde se petrec o serie de fenomene economice, cu mecanisme de formare a preţurilor, iar pe unele pieţe preţul este predominant. Monopolul si oligopolul duc la creşterea preţurilor, pe fondul unei producţii scãzute. Aceastã situaţie poate fi schimbatã prin creşterea numãrului de producãtori, prin creşterea realã a concurenţei. Piaţa cu monopol este una diametral opusã celei cu concurenţã perfectã, întelegerea acesteia este foarte importantã pentru firmele care doresc sã intre pe o piaţã, sã introducã noi produse pe piaţã.

În economia de piaţã se considerã cã toate activitãţile economice se desfãsoarã în condiţii de concurenţã, iar agenţii economici trebuie sã facã fatã concurenţilor de pe piaţã. Concurenţa este consideratã ca un „regulator” al mecanismului pieţei, „motorul” dezvoltãrii economice, care pune în mişcare tot sistemul de legãturi dintre agenţii economici şi care transmite acestora cerintelor legilor economice obiective. Concurenţa reprezintã o reflectare a liberei initiative a agentilor economici, a libertãtii lor de actiune pe o piatã normalã, neîngrãditã de bariere artificiale. Aceasta atestã raportul dinamic de forte dintre participantii la actele de vînzare-cumpãrare.

1.PIATA DE MONOPOL

DEFINITIE: Piata de monopol reprezintã acel raport de forte în care oferta unui produs este asiguratã de cãtre un singur producãtor sau cererea pentru un produs este exprimatã de cãtre un singur cumpãrãtor.

De aici rezultã cã putem avea:

-dominatia producãtorului, denumit monopson,

-monopolul cumpãrãtorului.

În economia actualã cazurile de monopson sau de monopol sînt foarte rare, datoritã numãrului mare de producãtori si cumpãrãtori. În acest sens existã o serie de factori care limiteazã tendinta spre monopol absolut:

-Monopolul nu poate fi mentinut datoritã faptului cã determinã modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru produsul oferit într-un sens opus celui asteptat de cãtre producãtor.

-Firmele care produc bunuri înlocuitoare reprezintã o concurentã virtualã monopolului.

-Pozitia unui monopol de pe piatã este influentatã de cãtre schimbãrile care apar pe pietele regionale si internationale.

-Tendinta producãtorilor spre monopol absolut este stopatã de reactiile consumatorilor organizati si de mãsurile anti-monopol luate de cãtre autoritãti.

-Existenta monopolului este influentatã de cãtre religie, traditii, obiceiuri, etc.

Astfel cã în economia actualã monopolul poate fi considerat ca reprezentînd acea situatie de pe piatã pe care se oferã, se vinde un produs care nu poate fi substituit rapid si într-o cantitate mare. În acest sens se considerã cã monopolul de astãzi poate aduce la piatã un produs a cãrui elasticitate încrucisată este foarte slabã în raport cu preturile celorlalte produse. Pentru a întelege situatia de monopol este necesarã analiza diferitelor cazuri de piete de monopol astfel:

-Zona geograficã pe care actioneazã firma îi permite mentinerea monopolului pentru o anumitã perioadã de timp.

-Perioada de timp de la intrarea pe piatã a firmei sau produsului, pînã la aparitia a noi firme.

-Inventiile sau inovatiile tehnologice sau comerciale permit firmei ca o anumitã perioadã de timp sã detinã monopolul pînã la aparitia unui nou produs.

-Legislatia internã restrictivã care nu permite intrarea pe piatã a unor produse aflate sub standardele de calitate impuse, permite existenta unui monopol pentru firma care realizeazã aceste produse.

-Existenta unor mãrci recunoscute pe plan international poate la un moment dat sã se constituie ca un monopol, chiar dacã pe aceeasi piatã se gãsesc si produsele altor firme.