Piata Financiara

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Piata Financiara.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 9 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Aspecte generale privind problematica pietelor financiare

Teritoriu aflat prin excelenta sub imperiul pragmatismul, domeniul pietelor financiare a început sa-si dezvolte si o redutabila latura teoretica. Chiar daca evidenta legaturii nemijlocite dintre teorie si practica mai este înca pusa la îndoiala, nu trebuie uitat ca întreaga “temelie” a stiintei financiare moderne este fundamentata pe domeniul pietelor financiare.

Astfel, orice economie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate, unde se întâlnesc si se regleaza, liber sau dirijat, cererea si oferta de active financiare, necesare crearii de resurse pentru dezvoltarea productiei de bunuri si servicii în cadrul firmelor. În economia financiara circuitul activelor financiare are loc între multimea ofertantilor de fonduri (investitorii) si multimea utilizatorilor acestora, în vederea realizarii unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a carei finalizare este profitul.

Investitorii sunt cei care efectueaza investitii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificarii lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizeaza fondurile pentru a-si finanta propria activitate economica. Se transfera astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le detin, prin disponibilizare, catre agentii economici care le folosesc, fie pentru initierea unei activitati, fie pentru întretinerea si dezvoltarea unei afaceri existente. În acelasi timp, se naste o relatie de feedback, de la utilizatorii de fonduri catre investitorii initiali, prin distribuirea profitului obtinut în urma valorificarii resurselor financiare. Într-o economie de piata, distribuirea profitului poate fi, însa, oricând substituita de distribuirea riscului, în cazul unei utilizari neprofitabile a fondurilor care au facut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria vointa, noduri ale unui circuit financiar a carui finalizare poate fi profitul sau esecul. Tranzactiile între cele doua categorii de participanti la fluxul financiar se realizeaza prin intermediul pietelor financiare.

Dupa tipul activelor care se negociaza si mecanismul prin care acestea sunt introduse în circuitul economic, piata financiara este formata din trei mari sectoare, constituite ca piete distincte:

piata bancara, piata monetara si piata de capital.

Piata bancara se caracterizeaza prin tranzactii cu active bancare nonnegociabile, a caror lichiditate este maxima. Societatile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilitati banesti si utilizatorii de fonduri, pe baza relatiilor de credit. Rolul acestor piete este de absortie a excedentului de active monetare ale celor care economisesc si care doresc sa dispuna de posibilitatea retragerii lor în orice moment.

Piata monetara este caracterizata prin tranzactii cu active financiare pe termen scurt, de catre societatile financiare. Tranzactiile includ depozitele bancare la vedere si la termen ale persoanelor fizice sau juridice, biletele de ordin, cecurile, certificatele de depozit si alte titluri mobiliare pe termen scurt (pâna la un an). Activele sunt mobilizate, în general, de catre agentii economici, prin credite bancare, pentru producerea de bunuri si servicii, dar si de unele nevoi temporare ale bancii si tezaurului sau investitii în nume propriu ale societatilor bancare. Participantii la oferta si cererea de active monetare pot fi: guvernul, municipalitatile si autoritatile locale, bancile centrale si comerciale, societatile de asigurare si alte institutii financiare, întreprinderile si societatile comerciale sau industriale, persoanele fizice etc. Pietele monetare sunt puternic influentate de nivelul economic al tarilor respective, fiind sensibile la diferentele dintre ratele dobânzilor, nivelul inflatiei, somaj etc. De aceea, investitorii sunt întotdeauna în cautarea pietelor monetare avantajoase din punctul de vedere, fie al unei rate înalte a profitului, fie al unui coeficient minim de risc. În acest moment intervine o componenta distincta a pietei monetare, si anume piata valutara, care asigura conversia activelor dintro valuta în alta, în sensul cresterii profitului la rata de schimb. O motivatie importanta a existentei pietei monetare este data de necesitatea si posibilitatea convertirii activelor pe termene scurte si foarte scurte (de la 24 de ore la o saptamâna) sau pe termene medii (3 pâna la 12 luni). Acest proces poate continua la termene mai mari, pentru activele disponibile pe termen lung, facându-se trecerea de la piata monetara la piata de capital.

Piata de capital este componenta principala a pietei financiare, specializata pe tranzactii cu active financiare pe termen mediu si lung, prin intermediul lor asigurându-se transferurile de capitaluri disponibile catre utilizatorii ale caror nevoi depasesc posibilitatile interne de acoperire.

Asadar, piata de capital reprezinta o piata specializata unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de active financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni si obligatiuni) si care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de catre emitentii de actiuni/obligatiuni, ce sunt in cautare de capital in vederea finantarii unor proiecte de investitii.

Desigur, piata de capital prezinta interes si din alte puncte de vedere, permitand preluarea controlului asupra unor societati prin achizitii semnificative de actiuni sau obtinerea unor câstiguri pe termen scurt prin specularea modificarilor de curs ale valorilor mobiliare.In functie de momentul in care se realizeaza tranzactia, piata de capital se imparte in doua segmente:

¡ Piata primara - Este piata pe care emisiunile noi de valori mobiliare sunt negociate pentru prima data. Concret, este vorba de procesul prin care intermediarii financiari, care de regula fac legatura intre societatea emitenta si investitori, se obliga sa plaseze valorile mobiliare nou emise in schimbul unui comision;

¡ Piata secundara - Odata puse in circulatie valorile mobiliare pe piata primara, acestea fac obiectul tranzactiilor pe piata secundara. Functionarea efectiva a pietei secundare se realizeaza prin intermediul pietelor de negocieri sau organizate: este in principal vorba de bursa de valori si de piata extrabursiera (sau piata OTC - Over the Counter Market).

Diferenta dintre cele doua forme organizate ale pietei de capital (bursa si piata OTC) consta in existenta unor conditii si criterii de eficienta economico-financiara, de informare a investitorilor, referitoare la numarul de actiuni puse in circulatie, etc pentru accesul la bursa, conferind societatii cotate pe aceasta piata garantii superioare pentru investitori. De asemenea exista diferente intre modul de functionare si organizare a celor doua piete - bursa de valori este o piata de licitatie in timp ce piata Rasdaq este o piata de negociere.

Fisiere in arhiva (1):

  • Piata Financiara.doc

Alte informatii

despre piata de capital din Romania