Piața financiară internațională

Piata financiara internationala se compune in prezent din totalitatea pietelor financiare nationale pe care sunt permise tranzactiile cu valori mobiliare straine, precum si emisiunile de titluri straine, la care se adauga piata eurocapitalurilor, pe care se emit titluri in eurovalute, plasate printr-un sindicat bancar international.

Pe pietele financiare internationale, cererea este reprezentata in general de mari intreprinderi particulare, precum si de sectorul public ( guverne, colectivitati locale, intreprinderi de stat) si organisme internationale, cum ar fi Banca Internationala de Reconstructie si Dezvoltare.

Oferta de capital pe aceste piete este greu de identificat ca sursa, deoarece are origini foarte diverse: Europa Occidentala. Tarile exportatoare de petrol, tarile care, datorita unor regimuri fiscale avantajoase, ajung sa centralizeze mari capitaluri din toata lumea ( Elvetia, Luxemburg, Canada, Bahamas ), tarile in care se produce un exod de capitaluri pentru motive eterogene: nesiguranta politica, instabilitate monetara, evaziune fiscala.

Organismele care efectueaza operatiile sunt bancile, constituite in general in sindicate ad-hoc, precum si holdingurile, de cele mai multe ori cu caracter fictiv, infiintate de o mare intreprindere anume pentru realizarea unui imprumut. Principalele operatii constau in lansarea de imprumuturi pe baza de emisiuni internationale de valori mobiliare, precum si in efectuarea de operatii curente cu valori imobiliare starine.

Un loc distinct ocupa in activitatea pietelor financiare internationale operatiile cu eurocapitaluri.In ultima vreme au crescut operatiile de lansare a euroemisiunilor de obligatiuni, precum si de actiuni exprimate fie in unitati de cont vest – europene, fie intr-o moneda terta, de obicei in dolari. Titlurile, odata plasate de sindicatul bancar respective, sunt cotate de forma la bursele din New York sau Luxemburg, deoarece piata lor secundara adevarata este in mainile intermediarilor.

Relatiile financiare internationale generate de formarea si repartizarea internationala de fonduri formeaza continutul notiunii de piata financiara internatioanala. Pe aceasta piata se desfasoara intregul fenomen de repartitie financiara, ale carui activitati concrete se infaptuiesc cu ajutorul unui cadru institutional adecvat.

Institutiile financiare internationale sunt cele care transforma fondurile financiare provenite din economiile nationale, sub forma de creante (sume de bani) sau sub forma de valoare efectiva (bunuri si servicii), in fonduri financiare internationale. Apoi, aceste fonduri sunt dirijate spre economiile sau activitatile care solicita fonduri financiare.

Procesul de repartitie financiara reprezinta un flux international anual de sute de miliarde de dolari sub forma de investitii directe, imprumuturi pe termen lung, plasamente sub forma de titluri, ajutoare, etc. Sensul repartitiei, principiile de realizare si conditia de existenta sunt asigurate de relatiile financiare.

Sensul consta in precizarea sursei si a destinatiei repartitiei. Participantii la repartitia internationala sunt guvernele, bancile, institutiile financiare nationale si internationale, societati comerciale, personae fizice; fiecare dintre acestia poate fi atat ofertant, cat si utilizator de fonduri internationale.

Principiile repartitiei financiare reflecta specificul acesteia; repartitia poate fi definitiva (cotizatii la institutii internationale, asigurari, ajutoare) sau cu conditia restituirii sau platii de dividende (investitii, plasamente de titluri, imprumuturi pe termen lung). Pe alta parte, repartitia financiara poate fi obligatorie (cotizatii, plati de dividende sau dobanzi) sau facultativa, dependente de vointa unei parti (finantarea unei investitii externe).

Participarea pieţelor financiare naţionale la operaţiile internaţionale depinde de:

-stabilitatea monedei naţionale;

-spijinirea pe o economie în creştere, cu un potenţial comercial şi industrial puternic;

-importante capacităţi de finanţare disponibile;

-o largă reţea de filiale;

-libera convertibilitate şi liberul transfer al titlutilor financiare;

-fiscalitate preferenţială pentru operaţiile financiare internaţionale.

Prin masivul capital financiar antrenat, aceste pieţe influenţeză capitalul financiar destinat investiţiile naţionale, producând următoarele efecte:

-efectul de structură, care constă în transformarea veniturilor economisite la nivel naţional în capital străin. Fonduri financiare provenite din ţările din Orientul Apropiat, America Latină şi din alte ţări în curs de dezvoltare alimentează piaţa financiară a ţărilor dezvoltate industrial. Emisiunile de titluri financiare internaţionale permit, adesea, realizarea de investiţii în mod direct în ţările dezvoltate;

-efectul dobânzii, care constă în creşterea ratei dobânzii, cu incidenţă asupra investiţiilor naţionale;

-efectul de lichiditate, care reprezintă rarefierea capitalului naţional al unor ţări.

Dupa tipul care circula pe piata financiara, se pot distinge trei mari segmente ale pietei financiare internationale :

1)Piata bancara – formata din totalitatea relatiilor de credit pe termen scurt, mediu si lung, la care participa activele bancare care nu-si schimba valoare prin negociere (cambia, bilete la ordin, cecuri, depozite, etc.). Se caracterizează prin tranzacţii cu active bancare nonnegociabile, a căror lichiditate este maximă.Societăţile bancare au rol de intermediere între posesorii de disponibilităţi băneşti şi utilizatorii de fonduri, pe baza relaţiilor de credit. Rolul acestor pieţe este de absorţie aexcedentului de active monetare ale celor care economisesc şi care doresc să dispună de posibilitatea retragerii lor în orice moment.

2)Piata de capital – formata din tranzactiile cu titluri pe termen mediu si lung, caracterizate prin faptul ca valoarea lor se modifica prin negociere (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur). Piaţa capitalurilor este specializată în intermedierea de tranzacţii cu active financiare care au scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, sunt satisfăcute nevoile de capital ale solicitanţilor cu disponibilităţile de capital ale ofertanţilor. În general, piaţa capitalurilor măreşte posibilităţile financiare.