Piața monetară

1. Obiectul pieței monetare și structura ei.

Agregatele monetare.

Într-o economie de piață modernă, moneda este un liant cu rol determinant în tranzacțiile monetare ce au loc.

Definind piața monetară, ea “reprezintă acel teritoriu economico-geografic în cadrul căreia au loc tranzacțiile cu moneda națională, presupunând o confruntare între solicitanții și ofertanțiii de monedă în funcție de prețul acestei mărfi și anume, rata dobânzii”33.

Rolul banilor în economie și funcțiile unităților care-i gestionează au fost amplu dezbătute pe parcursul dezvoltării științei economice.

Astfel ilustrul filozof David Hume afirma: „Banii nu sunt roțile comerțului, ei sunt uleiul care face mișcarea roților lină și ușoară. Numai atunci când comerțul nu este bine uns, vom întelege importanța unui sistem monetar sănătos.”

Spre deosebire de alte bunuri, “utilitatea banilor se manifestă și devine evidentă atunci cand se renunță la ei”34, fiind folosiți pentru însușirea unui bun oarecare.

În principal moneda este o categorie macroeconomică la care se raportează toți agenții economici dintr-o țară atunci când se măsoară activitățile economice și de mijlocire a schimbului.

Datorită complexității lichidităților ce se desfășoară în economia unei țări, circulația masei monetare se face într-un anumit volum și într-o anumită structură, ce poate fi privită ca stoc și ca flux, ca stoc masa monetară reprezintă totalitatea instrumentelor bănești de care dispune sectorul nonfinanciar al unei economii naționale și care este destinat achiziționării de bunuri și servicii, a achitării datoriilor, constituirii de economii în vederea investițiilor și a altor plasamente. Ca flux, masa monetară reprezintă masa medie de bani care circulă într-o anumită perioadă de timp în cadrul economiei unei țări. Paul Samuelson laureat al Premiului Nobel aprecia că fluxul sau mișcarea banilor reprezintă “sângele care irigă sistemul economic” dintr-o țară.

Masa monetară este alcatuită din două componente (A și B), ce diferă din punct de vedere calitativ.

A. Disponibilitățile bănești propriu-zise (bani”gheață” sau bani ”cash”, lichizi) care se caracterizează printr-o lichiditate perfectă ce poate stinge imediat o datorie sau să mijlocească o tranzacție comercială fără cheltuială de timp și bani.

B. Disponibilitățile semimonetare care sunt acele instrumente monetare ce necesită mai multe operațiuni pentru a se ajunge la bani lichizi și care presupun consum de timp.

Privită la un moment dat și în dinamică analiza masei monetare poate fi efectuată cu ajutorul concepției de agregat monetar, care desemnează o parte constitutivă a masei monetare și semimonetare cu o autonomie în cadrul acesteia ce se regăsește sub forma unui indicator sau mărime statistică.

Pentru operaționalitatea masei monetare se foloseau instrumente și tehnici speifice. Departajarea instrumentelor de piață indiferent de denumirea din diverse țări a componentelor sale se efectuează ținând cont de criteriul asigurării lichidităților bănești.

Ca termen asimilat de sistemul Contabilității Naționale, “agregatul monetar desemnează o parte constitutivă a masei monetare și semimonetare, autonomizată prin:

- Funcțiile ei specifice;

- Agenții specializați în emiterea instrumentelor de plată și de schimb :

- Instituțiile bancar-financiare care le gestionează;

- Fluxurile economice pe care le mijlocesc.

Astfel se formează următoarele agregate monetare”35.