Piața Monopol

Noţiunea de „monopol” este de origine greacă şi este alcătuit din 2-ă cuvinte greceşti: „monos” (singur) şi „polen” (vînzător). Monopolul este contrariul concurenţei. Piaţa poate fi dominată atît de producător, cît şi de cumpărător.

Piaţa de monopol reprezintă o piaţă în care există un singur producător (vînzător).

O întreprindere este în situaţie de monopol, atunci cînd este singurul producător al unui bun, nefiind concurată de alţi producători (vînzători) interni sau externi.

Întreprinderea-monopolist poate modifica atît volumul producţiei cît şi preţul de piaţă. Anume posibilitatea de a fixa preţul de piaţă, îi aduce întreprinderii-monopolist un profit mai înalt numit „profit de monopol”, fiindcă aceste întreprinderi fixează un preţ mai ridicat.

Caracteristicile pieţei de monopol:

• Un singur producător sau monopolist.

• Lipsa unor produse substituienţi. Nici unul dintre alţi producători nu oferă un produs similar. Cumpărătorii sunt nevoiţi, fie să plătească preţul cerut de monopolist, fie să se descurce fără produsul sau serviciul respectiv.

• Bariere de intrare. Întreprinderile concurente nu pot intra pe o piaţă de monopol.

La fel ca şi concurenţa, monopolurile sunt pure şi rare. Şi mai rare sunt monopolurile capabile să supraveţuiască mulţi ani. Ele sunt permanente şi temporare (provizorii), private sau publice, ect.

Forme de monopol:

1. Monopoluri naturale. Acestea sunt reprezentante de companii locale de telefonie (în Republica Moldova – S.A. „Moldtelecom”), electricitate („Union Fenosa”), apă (S.A. „Termocom”). Statul reglementează monopolurile naturale care funcţionează în domeniile de interes public. Pentru a crea condiţii pentru societate, spre exemplu: dacă în aceeaşi localitate ar exista mai multe companii de electricitate, fiecare companie ar avea propriile linii de înaltă tensiune, centre de întreţinere şi centrale de producţie, ar fi un haos. Reglementarea de către stat se efectuează prin comisii de supraveghere care stabilesc serviciile asigurate şi costul lor, în locul concurenţei care stimulează companiile de a menţine un nivel scăzut al preţurilor şi de a perfecţiona serviciile. Unele monopoluri naturale au caracter temporar deoarece cu timpul pot apărea substituienţi, care reduc puterea monopolului. În industria de telecomunicaţii, de exemplu, noile tehnologii au creat substituienţi, cum ar fi aparatele fax, modem, telefoane celulare, care schimbă structurile de piaţă.