Piața primară și secundară de capital

PIETEI FINANCIARE

Piaţa de capital este specializată pe tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung, prin intermediul lor asigurându-se transferurile de capitaluri disponibile către utilizatorii ale căror nevoi depăşesc posibilităţile interne de acoperire. Motivaţia principală a unei pieţe de capital constă în economia şi plasarea valorilor mobiliare ale agenţilor economici în căutare de capital către posibilii investitori, deţinători de excedente de capital.

Valorile mobiliare emise în vederea atragerii de capital sunt negociabile, adică se vând şi se cumpără de către participanţii la piaţa de capital, asigurându-se un flux permanent între investitori (ofertanţi de capital) şi utilizatori (agenţii economici în căutare de capital). Spre deosebire de titlurile tranzacţionate pe pieţele monetare, care se negociază pe termen scurt, piaţa de capital este formată din tranzacţiile pe termen mediu şi lung, cu titluri mobiliare specifice: acţiuni, obligaţiuni, titluri de rentă, bonuri de tezaur etc.

Organizarea unei pieţe de valori mobiliare depinde de îndeplinirea unor condiţii obligatorii:

Existenţa cererii de capital de către societăţile comerciale publice sau private, guverne, instituţii financiar-bancare, societăţi de asigurare. Cererea este exprimată prin emisiunea de titluri de valoare care urmează a fi schimbate pe lichidităţi, pentru satisfacerea nevoii economice.

Existenţa ofertei de capital, prin investitorii deţinători de resurse financiare pe care le plasează pe piaţa de capital, prin cumpărarea titlurilor de valoare emise.

Tranzacţiile trebuie sa fie cât mai uşoare şi rapide posibil, astfel încât participanţii să obţină maximum de efect în minimum de timp.

Existenţa unui loc bine determinat şi centralizat, în care cererea şi oferta să se întâlnească nestânjenit, pentru ca nivelul final al echilibrului să reflecte realitatea, evitându-se speculaţiile sau influenţele dirijate.

Nivelul cursului la care se cumpără şi se vând titlurile mobiliare trebuie să fie public, pentru a reuni cu maximă promptitudine cumpărătorii şi vănzătorii de capital, reali sau potenţiali. Publicitatea trebuie să fie completă şi rapidă, un rol important avându-l mass-media. În funcţie de natura valorilor mobiliare emise şi negociate, piaţa de capital este formată, în principal, din două segmente: piaţa acţiunilor şi piaţa obligaţiunilor, pe care circulă atât titluri naţionale cât şi străine, sub diferite forme.

CAPITOLUL II : COMPONENTELE PIETEI DE CAPITAL

În funcţie de momentul în care se face tranzacţia, piaţa de capital se divide în două segmente dependente temporal: primară şi secundară.

Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare, pentru atragerea capitalurilor financiare disponibile pe termen mediu şi lung, atât pe pieţele interne de capital, cât şi pe piaţa internaţională. Deţinătorii de capital sunt, în general, cunoscuţi, oferind astfel posibilitatea emitentului de titluri de valoare să ia direct contact cu investitorii, obţinând resursele financiare de care are nevoie. Asemenea plasamente private sunt, însă, relativ rare, majoritatea emitenţilor făcând apel la economiile publice, prin utilizarea resurselor bancare.

Piaţa secundară. Odată puse în circulaţie titlurile mobiliare, prin emisiunea pe piaţă primară, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară. Existenţa acestui tip de piaţă oferă posibilitatea deţinătorilor de acţiuni şi obligaţiuni să le valorifice înainte ca acestea să aducă profit (dividende sau dobânzi). Piaţa secundară reprezintă, în acelaşi timp, modalitatea de a concentra în acelaşi loc investitori particulari sau instituţionali care pot vinde sau cumpăra titluri mobiliare, având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit.

Piaţa secundară este şi expresia aproape perfectă a reglării libere între cererea şi oferta de valori, fiind un barometru, în primul rând al nevoii de capital, dar şi al stării economice, sociale şi politice a unei ţări. Din acest punct de vedere, piaţa secundară de capital poate fi considerată o piaţă absolută, unde legea cererii şi a ofertei găseşte terenul propice acţiunii sale neîngrădite. Asigurând mobilitatea capitalurilor, a lichidităţilor pe termen lung şi mediu, a negociabilităţii oricărui titlu trecut de piaţa primară, piaţa secundară atrage, deopotrivă, investitori “de profesie”, dar şi investitori “de ocazie”, în speranţa unui profit maxim într-un timp record. Funcţionarea efectivă a pieţei secundare se realizează prin intermediul pieţelor interdealeri, numite şi pieţe de negocieri şi, în principal, prin intermediul burselor de valori.

CAPITOLUL III : BURSA DE VALORI

Bursa de valori este o instituţie importantă a pieţei de capital, exclusiv specifică economiei de piaţă, care concentrază în acelaşi spaţiu geografic şi economic cererea şi oferta de titluri mobiliare, negociate deschis, liber şi permanent, pe baza unor regulamente cunoscute. Bursele de valori reprezintă întotdeauna un barometru extrem de sensibil şi exact al stării de fapt în domeniul economic, social, geo-politic şi valutar. Preţul la care se negociază un titlu de valoare reflectă fidel starea economico-financiară a societăţii care l-a emis, în sens pozitiv sau negativ. De cele mai multe ori, datorită interdependenţelor într-o economie naţională, dar şi în mondoeconomie, modificarea cursului unui anumit titlu de valoare atrage după sine modificări în lanţ, cu repercusiuni asupra altor titluri. Este adevărat că, uneori, bursa poate înregistra semnale false (fortuite sau dirijate), perturbând situaţia reală. Factorii psihologici şi emoţionali au avut întotdeauna şi vor avea în continuare un rol deloc de