Piața Valutară

Concept:

-Piața valutară sau ForEx sau FX (prescurtat de la foreign exchange market din engleză) este o piață a tranzacțiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. Piețele valutare permit participanților să schimbe o anumită monedă contra altei monede. Una dintre părți cumpără o anumită monedă de la cealaltă parte, în schimbul unei alte monede.

-Piața valutară este cea mai mare piața financiară din lume, cu un volum mediu al tranzacțiilor ce depășește 3,000 de miliarde de dolari pe zi. Asta înseamnă de aproximativ 20 de ori mai mult decat Produsul Intern Brut al României dintr-un an! Operațiunile de schimb se desfășoara 24 de ore necontenit, indiferent de localizare geografică, piața valutară a lumii putând să trateze in orice loc, ordine primite din lumea întragă.

-Piața valutară este singura piață financiară care nu este afectata în mod negativ de crize economice, perioade de recesiune sau lipsa de lichiditate. Aici se tranzacționează bani lichizi contra bani lichizi, si orice creștere sau scădere a unei perechi valutare implica atât o creştere cât și o scădere. Piața valutară nu se poate prăbuși și nu poate fi în scădere, iar obiectul tranzacționarii (banii) sunt activul cu cea mai mare lichiditate. De aceea la bursa valutară se pot obține profituri indiferent de circumstantele economice globale sau locale.

-Cele mai tranzacționate devize pe piața valutară sunt principalele monede liber utilizate, între care dolarul își menține poziția de lider. Distribuția geografică a principalelor centre care compun marea piață valutară poziționează Londra pe primul loc, secondată de New York și Tokyo pe locul trei.

Scurt istoric:

-Schimburile valutare există ca rezultat al comerțului și investițiilor internaționale, astfel companiile care importă sau exportă mărfuri cumpără aceste mărfuri într-o monedă și le vând într-o altă monedă. Astfel au apărut în secolul XV primele bănci precum banca lui Giovanni Medici din Italia al cărui scop era să schimbe monedele pentru un anumit comision, precum și creditare. Asta a dus la accelerarea ritmului afacerilor și dezvoltarea sistemului bancar mondială.

-Spre sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, guvernele aliate s-au întâlnit în cadrul Conferinței ONU pe probleme monetare și financiare. Această conferință a avut loc la Bretton Woods, New Hampshire, SUA, între 1 și 22 iulie 1944.

-Valoarea fiecărei monede a fost exprimată în cantități fixe de aur. Convertibilitatea dolarului american a fost fixată la cursul de 35$ pe uncia de aur. Acordul de la Bretton Woods a făcut din dolarul american, o monedă etalon la nivel internațional. Cursurile de schimb erau menținute în cadrul unei benzi înguste, în jurul parității oficiale declarate.

-În jurul anilor “60 sistemul Bretton Woods a devenit supus unor presiuni crescânde ca urmare a politicii balanței de plăți a Statelor Unite. Statele membre ale CEE aveau opinii tot mai diferite cu privire la prioritățile de politică economică.

-Piața s-a format în anii '70, când comerțul internațional a trecut de la sistemul de cursuri fixe la sistemul de cursuri flotante atunci când președintele american Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului în aur.

-Liberalizarea fluxurilor financiare a fost deosebit de accentuată în anii 90, mai cu seamă și după suspendarea definitivă a controlului monetar, ca masură premergătoare constituirii uniunii monetare europene.

Rolul pieţei valutare:

-Scopul principal al operațiunilor de pe piața valutară este dat de necesitatea procurării semnelor bănești în vederea asigurării mișcării internaționale de valoare (semnele bănești funcționând ca mijloc de plată, circulație, trezaurizare).

-Scop economic – se asigură necesarul de mijloc de plată pentru operațiunile curente sau viitoare pe o piață.

-Scop de asigurare contra riscului – pentru a evita modificarea de curs valutar în timp (agentul economic cumpără/vinde în t1 pe piața valutară de teama unei modificări nefavorabile a cursului valutar în t2).

-Scop speculativ – din dorința de a obține un câștig ca urmare a modificării cursului valutar în contextul unei piețe monetare internaționale, agentul economic realizând un transfer rapid de semne bănești spre piețe unde apar o necesitate suplimentară de mijloace bănești.

-Scop tehnic – de echilibrare a pieței, procedând la vânzarea de monedă, atunci când există o cerere neacoperită, sau la cumpărarea de monedă, atunci când exista o oferta excedentara. Deobicei această acţiune este făcută de către băncile centrale.