Piața valutară

I. PIATA VALUTARA: CONCEPT, TIPURI, FACTORI DE INFLUENTA

Piata valutara reprezinta ansamblul relatiilor care iau nastere intre banci, ca si intre banci si clientii lor, privind cumpararea si vanzarea de valute in vederea reglementarii platilor si incasarilor care apar in procesul schimburilor economice cu strainatatea. Aceasta este alcatuita din reteaua banci/burse de valori si alte institutii specializate pe plan international, care functioneaza in diverse centre financiare din statele dezvoltate cu economie de piata. Practic, piata valutara detine o retea imensa de legaturi electronice intre dealerii din diferite banci ale lumii.

Dupa alti autori, piata valutara reprezinta mecanismul prin care o persoana fizica sau juridica transfera puterea de cumparare dintr-o tara in alta, obtine sau furnizeaza un credit pentru tranzactiile specifice comertului international si/sau minimizeaza expunerea la riscurile rezultate din schimbarea cursurilor valutare.

Dezvoltarea comertului cu valute a dus la formarea bursei banilor, a burselor de valori. Bursa de valori reprezinta piata pe care se negociaza si se tranzactioneaza efecte comerciale ( cambii, cecuri, bilete la ordin), efecte publice (obligatiuni, bonuri de rezaur etc.), certificate de depozit, actiuni preferentiale si obisnuite, obligatiuni ale diferitelor societati comerciale, conosamente si alte titluri de credit.

Functiunile unei piete valutare sunt:

- Transferul puterii de cumparare este necesar deoarece comertul international si tranzactiile de capital implica, in mod normal, persoane (participanti) care traiesc in tari cu monede nationale diferite. Fiecare participant doreste, de obicei, sa-si efectueze tranzactiile in propria moneda nationala, dar tranzactia de comert sau de capital trebuie sa fie facturata intr-o singura moneda. Daca, de exemplu, un exportator japonez vinde automobilul Toyota unui importator francez, vanzatorul japonez va intocmi factura pentru cumparatorul francez in yeni japonezi, franci francezi sau intr-o alta valuta terta, asa cum este dolarul american. Valuta trebuie, astfel, sa fie considerata ca parte a tranzactiei. Oricare ar fi valuta utilizata, unul sau mai multi dintre participantii la piata valutara trebuie sa transfere puterea de cumparare asupra sau de la propria moneda nationala. Daca tranzactia se efectueaza in yeni, importatorul francez trebuie sa cumpere yeni contra franci francezi.. Daca tranzactia se efectueaza in franci francezi, atunci exportatorul japonez trebuie sa vanda francii francezi si sa primeasca yeni japonezi. Daca tranzactia se efectueaza in dolari americani, importatorul francez trebuie sa schimbe francii francezi contra dolari americani contra yeni japonezi. Piata valutara ofera mecanismul prin care se desfasoara aceste transferuri ale cumpararii de putere.

- Acordarea unor credite. Intrucat miscarea marfurilor dintre tari presupune timp, marfurile aflate in tranzit trebuie sa fie finantate. In cazul amintit mai sus, vanzarea automobilului Toyota, o anumita parte trebuie sa finanteze automobilele in timp ce acestea sunt transportate spre Franta sau sunt cotate de catre dealerii Toyota din Franta, inaintea vanzarii finale a acestora unor clienti. Timpul in care se efectueaza transportul poate dura de la cateva zile, saptamani, pana la cateva luni, in functie de felul in care se efectueaza transportul marfurilor. Exportatorul japonez poate acorda un credit furnizor importatorului francez, credit care sa fie sau nu purtator de dobanda. In mod alternativ importatorul francez poate sa achite in numerar contravaloarea transportului din Japonia. Piata valutara ofera si o a treia sursa de creditare.

- Minimizarea riscului valutar. Atat importatorul francez, cat si exportatorul japonez doresc ca tranzactia sa se deruleze fara riscuri rezultate din fluctuatiile de curs valutar.Fiecare parte la tranzactie prefera sa castige un profit normal, fara expunerea la o schimbare neasteptata in profitul anticipat, datorita unor schimbari intervenite in cursurile valutare. Piata valutara ofera unele facilitati cum ar fi “hedging-ul” valutar in vederea transferarii riscului valutar asupra unei alte persoane.

In literatura de specialitate, sunt descrise doua feluri de piete valutare: pietele caracteristice, care sunt pietele principale, reprezentative, pe care se comercializeaza valutele convertibile si pietele secundare, necaracteristice, pe care se tranzactioneaza valutele neconvertibile.

In acelasi timp , literatura de specialitate face diferentierea intre pietele valutare nationale si piata valutara internationala. Suportul existentei, functionarii si dezvoltarii pietei valutare internationale il constituie pietele valutare nationale. Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor care se formeaza intre persoane fizice si juridice privind cumpararea si vanzarea de valute, institutiile specializate in aceste operatiuni, precum si normele si reglementarile care faciliteaza efectuarea acestor tranzactii.

Ca structuri nationale, pietele valutare sunt supuse legislatiei din tarile lor, autoritatile exercitand politica valutara subordonata intereselor economice si financiare ale tarilor respective.

Piata valutara internationala concentreaza, in mod sintetic, oferta si cererea de valuta la nivel international. Piata valutara internationala cuprinde totalitatea pietelor valutare nationale pe care sunt permise astfel de tranzactii, in interdependenta lor.

Factorii care au determinat dezvoltarea pietei valutare nationale si, ulterior, a pietei valutare internationale sunt, in principal:

1. factorii economici cum ar fi:

- Dezvoltarea relatiilor de comert exterior cu necesitatea convertirii incasarilor valutare din export in alte valute pentru efectuarea platii importurilor;

- Dezvoltarea comertului invizibil, a turismului, transporturilor internationale, asigurarilor internationale a antrenat necesitatea miscarii de valute intre tari;

- Miscarile de capital, fie sub forma investitiilor directe, fie sub forma investitiilor de portofoliu, a insemnat preschimbarea monedei nationale in valuta tarii spre care au loc miscarile de capital;

- Repatrierea banilor investiti presupun convertirea lor in moneda nationala sau in alta valuta;

2. factorii tehnici cum ar fi:

- Efectuarea platilor internationale prin transferuri bancare, realizandu-se numai prin virarea scriptica a banilor dintr-un cont in altul;

- Generalizarea legaturilor prin telefon, telex, Swift, e-mail etc. A condus la realizarea cu rapiditate si in “timp real” a operatiunilor cu toate centrele financiare de pe glob