Planificarea Auditului

În această etapă profesionistul contabil obţine infor¬maţii cu privire la particularităţile întreprinderii, zonele sale de risc, domeniile şi sistemele semnificative, informaţii care să-i permită orientarea şi planificarea controalelor astfel încât să fie prevenite lucrări inutile sau care nu vor servi realizării obiectivelor misiunii de audit.

Planificarea auditului constă în construirea unei strategii generale şi abordări detaliate cu privire la natura, durata şi gradul de cuprindere preconizat al auditului.

Activitatea de planificare a auditului comportă următoarele caracteristici:

Raţionalitatea. Procesul de planificare şi rezultatele acestuia permit auditorului evaluarea logică a îndeplinirii sarcinilor, precum şi stabilirea de obiective clare;

Anticiparea. Procesul de planificare permite dimensionarea sarcinilor în timp, astfel încât priorităţile să fie clar scoase în evidenţă;

Coordonarea. Planificarea permite coordonarea atât a politicilor de audit, de către instituţiile de audit, cu auditurile realizate efectiv, cât şi a activităţii desfăşurate de alţi auditori sau experţi.

Principalele obiective ale planificării auditului sunt:

a) stabilirea modalităţilor prin care obligaţiile legale ce revin auditorului şi alte priorităţi de audit sunt respectate;

b) identificarea întinderii atribuţiilor şi rezultatelor previzibile ale auditorilor;

c) definirea modului în care vor fi obţinute şi analizate probele de audit necesare atingerii obiectivelor auditului;

d) identificarea resurselor ce vor fi necesare, utilizarea lor efectivă şi stabilirea bugetului de timp şi a costurilor;

e) controlarea şi supravegherea de către conducerea entităţii auditate a auditurilor individuale, iar de către instituţiile supreme de audit realizarea unui control şi a unei supravegheri totale (generale).

Tehnicile şi procedurile folosite pentru realizarea obiectivelor acestei etape sunt din ce în ce mai diferite; o grupare a principalelor lucrări de efectuat în această etapă poate fi prezentată astfel:

1) Culegerea de informaţii generale asupra întreprinderii

Toate acţiunile au ca obiectiv cunoaşterea particularităţilor întreprinderii, iar tehnicile şi procedurile folosite pentru atingerea obiectivului pot să constea în: discuţii cu conducătorii şi personalul întreprinderii, examinarea unor documente interne şi externe, vi¬zitarea localurilor întreprinderii şi examenul analitic (analiza critică a unor cifre şi indicatori, static şi dinamic, prin raportarea la exerciţii precedente, analize bugetare etc). Sunt vizate aspecte legate de natura activităţilor desfăşurate de întreprindere, particularităţile sectorului din care face parte, structurile întreprinderii, organizarea generală a întreprinderii, politicile comerciale, financiare şi sociale, organizarea contabilităţii, practicile contabile utilizate, sistemul de control intern al întreprinderii etc.

2) Identificarea domeniilor si sistemelor semnificative

Toate acţiunile au ca obiectiv identificarea zonelor de risc şi stabilirea elementelor sau secţiunilor asupra cărora trebuie con¬centrată acţiunea de audit, iar tehnicile şi procedurile folosite au la bază analiza elementelor repetabile a căror fiabilitate este legată de conceperea sistemelor. Se au în vedere activităţile de producţie, distribuţie, aprovizionări etc, precum şi conturile care în raport cu suma sau prin natura lor pot comporta riscuri de erori: conturi a căror sumă reprezintă o parte importantă a bilanţului sau care pre¬zintă solduri reduse dar sunt purtătoare de erori din cauza mişcărilor importante, conturi de provizioane şi conturi care presupun tehnici contabile complexe.