Politica agricolă comună - Agenda 2000

Introducere

În lucrarea de față ne-am propus să prezentăm și să analizăm politica agricolă a Uniunii Europene, în deosebi reforma propusă de Agenda 2000. Vom analiza reformele prin care a trecut PAC de-a lungul acestor decenii , motivațiile care au dus la necesitatea acestui fapt, obiectivele propuse de către Uniunea Europeană în ceea ce privește refomarea PAC precum și mecanismele prin care acestea s-au înfăptuit.

La prelucrarea informaţiilor din această lucrare am utilizat diverse surse precum: manuale de specialitate, am consultat legislaţia în vigoare, cît şi am accesat pagina oficială a Uniunii Europene. Astfel am încercat să dezvoltăm cît mai precis şi concret această temă, structurînd-o pe mai multe subpuncte. În primul subpunct am încercat să analizăm evoluţia în ansamblu a Politicii Agricole Comune pentru a înţelege cum s-a ajuns la necesitatea de noi reforme în cadrul PAC, şi anume Agenda 2000. Mai apoi am analizat scopul şi importanţa acesteea, urmate de obiectivele cele mai semnificative. Dat fiind faptul că procesul de integrare era în plină fază, s-a stabilit o strategie de pre-aderare a ţărilor candidate, subiect pe care l-am reflectat în al patrulea subpuct. Şi, în final, putem spune că Agenda 2000 a fost o noua cale spre viitorul Pieţei Comune Agricole.

Politica agricolă comună a Uniunii Europene, așa cum o știm astăzi, garantează menţinerea unui echilibru între agricultură şi protecţia mediului. Ea contribuie la dezvoltarea economică şi socială a comunităţilor rurale şi joacă un rol esenţial în abordarea noilor provocări printre care se numără schimbările climatice, gospodărirea apelor, bioenergia şi biodiversitatea.

Însă lucrurile nu au fost așa de clare la început, astfel încat Politica Agricolă Comună a trebuit să treacă printr-o serie de procese și reforme pe parcursul a 50 de ani, timp în care s-a confruntat cu situații dificile , dar care însa au dus la ceea ce astăzi numim PAC și care situează UE drept unul dintre principalii actori pe piața mondială a produselor agricole.

Reformele propuse de Agenda 2000 a Comisiei Europene arată cum poate fi pus în practică un model viabil pentru agricultura europeană. Reducerea preţurilor administrate şi creşterea plăţilor directe va fi în beneficiul fermierului european prin stimularea consumului pe pieţele europene stagnante, creând oportunităţi pentru concurenţa de pe pieţele internaţionale ce se anunţă promiţătoare fără a mai apela la subvenţii pentru export. Politica de dezvoltare rurală, care constituie al doilea nou stâlp de temelie al PAC, va contribui la remunerarea directă a fermierilor pentru serviciile pe care ei le furnizează societăţii, precum protecţia mediului şi prezervarea patrimoniului rural, care de asemenea constituie o importantă sursă pentru noi locuri de muncă şi cultură regională. După cum afirma Franz Fischler: „Comunitatea fermierilor va juca un rol important în secolul XXI. Numai fermierii noştri pot furniza consumatorilor alimente care să răspundă exigenţelor lor înalte referitoare la calitatea şi securitatea alimentelor şi la standarde ecologice şi de bunăstare a animalelor. Dacă dorim ca fermierii europeni să îndeplinească aceste cerinţe, societatea trebuie să fie pregătită să-i sprijine printr-o politică agricolă reformată. Reforma vizează tocmai reconcilierea PAC cu preocupările şi ambiţiile cetăţenilor europeni. Intenţionăm să contribuim mai bine la înţelegerea trecutului, prezentului şi viitorului unei politici care, chiar dacă uneori este greşit înţeleasă, rămâne unul din fundamentele Uniunii Europene.”

Astfel Agenda 2000 este un document-cadru prezentat de către Comisia Europeană în iulie 1997, prin care se stabilesc perspectivele de dezvoltare a Uniunii Europene şi politicile comunitare pentru perioada 2000-2006. Agenda 2000 evaluează impactul pe care procesul de lărgire a Uniunii îl va avea asupra evoluţiei acesteia şi prezintă perspectivele bugetare şi financiare ale Uniunii Europene pe perioada de referinţă. Agenda 2000 conţine, de asemenea, şi opiniile (avizele) Comisiei Europene cu privire la cererile de aderare depuse de cele zece ţări central şi est-europene.

În continuare vom încerca să analizăm evoluţia, rolul şi scopul unei noi reforme în cadrul Politicii Agricole Comune, cît şi efectele pe care le-a avut Agenda 2000 asupra politicii UE şi extinderii acesteea.

1. §Evoluţia Politicii Agricole Comune

Pe parcursul acestor 50 de ani, PAC a cunoscut numeroase schimbări și reforme importante ce aveau ca scop mențienrea viabilității sectorului agricol, considerat de drept ca fiind unul vital pentru Uniunea Europeană. Aceste schimbari s-au dovedit necesare datorită schimbărilor sociale și economice din cadrul Uniunii Europene determinate de către procesele de extindere și de presiunea globalizării.

Politica Agricolă Comună (PAC) , instituită în anii ’50, avea inițial rolul de a încuraja creșterea producției agricole, asigurând totodată o aprovizionare constantă a consumatorilor la prețuri accesibile. Primele măsuri luate prin această politica au fost: ajutoare financiare pentru restructurarea agriculturii, subvenții pentru agricultori și asigurarea unor prețuri mari pentru produsele acestora pentru a stimula producția. Obiectivele PAC ( definite de articolul 39 al Tratatului de la Roma) au fost următoarele:

- Creşterea productivităţii agricole, încurajând modernizarea exploataţiilor;

- Garantarea unui standard de viaţă echitabil populaţiei agricole la paritate cu alte sectoare de activitate, mai ales, prin creşterea veniturilor celor care lucrează în agricultură;

- Stabilizarea pieţelor produselor agricole evitând alternanţa dintre creşterea şi prăbuşirea preţurilor;

- Garantarea securităţii aprovizionării cu alimente, la preţuri rezonabile pentru consumatori.

Obiectivele PAC au fost concepute atât în interesul producatorului, cât si al consumatorului. Dar cum acestea se situează adesea în opoziţie, cum este şi cazul diferitelor interese naţionale, PAC a fost realizată pe baza compromisului.