Politica Ajutoarelor de Stat in Noile State Membre UE

Imagine preview
(9/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Politica Ajutoarelor de Stat in Noile State Membre UE.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Economie

Cuprins

I. Uniunea Europeana. Noile state membre pag.3
II. Ajutorul de stat in Uniunea Europeana pag.5
III. Politica ajutoarelor de stat in Romania pag 8
IV. Politica ajutoarelor de stat in Bulgaria pag.11
V. Hărţile ajutoarelor regionale pentru perioada 2007-2013 pentru Bulgaria, Cipru şi România pag.13
V. Concluzii pag.16
Bibliografie pag.17

Extras din document

Cuvinte cheie: ajutor de stat, Comisia Europeana, Cadru pentru Cercetare,Dezvoltare si Inovare(CDI), hartile ajutoarelor regionale, schema de ajutor de stat, ajutor de stat individual.

I. Uniunea Europeana. Noile state membre.

Uniunea Europeana este o organizatie a tarilor europene dedicata cresterii integrarii economice si intarirea cooperarii intre state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia.

Uniunea Europeana a fost infintata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizatie de cooperare europeana care a inceput cu Comunitatea Europeana de Carbune si Otel din 1951 care a devenit Comunitatea Europeana in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Portugalia si Spania.

In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea Europeana. In 1994 Austria, Suedia si Finlanda au intrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea munceste pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comert, politica externa, securitate si probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singura moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent.

Abilitatea Uniunii Europeane de a-si atinge obiectivele a fost limitata de neintelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democratii est europene de a deveni membre.

Cu ocazia reuniunii de la Copenhaga din decembrie 2002, Consiliul European a făcut un pas însemnat în istoria integrării europene. Prin invitaţia adresată către 10 noi state de a adera la UE la 1 mai 2004, Uniunea Europeană nu a crescut doar din punct de vedere geografic şi ca număr al populaţiei, ci a pus capăt scindării pe continentul nostru, care, începând din 1945, separase lumea liberă de blocul comunist.

Cea de-a cincea extindere a UE a avut o dimensiune politică şi una morală. A permis unor ţări precum Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia şi Slovenia, europene nu doar prin poziţia geografică, ci şi din punct de vedere cultural, istoric şi al aspiraţiilor, să se alăture familiei europene. Ele fac parte acum din proiectul monumental conceput de cei ce au pus temeliile UE.

Bulgaria şi România au devenit candidate în 1995. Pentru aceste două state procesul a durat mai mult decât pentru celelalte 10, însă în cele din urmă ele au aderat la UE la 1 ianuarie 2007, crescând numărul statelor UE la 27.

Turcia, membră NATO, semnatară a unui acord de asociere cu UE, a aplicat pentru statutul de membru în 1987. Poziţia geografică şi istoria politică ale acesteia au condus la o ezitare îndelungată a UE înainte de a răspunde pozitiv aplicaţiei. Totuşi, în octombrie 2005, Consiliul European a început negocierile de aderare cu Turcia. În acelaşi timp a început negocierile şi cu Croaţia, un alt stat candidat. În cazul acestor două state nu s-a fixat încă o dată pentru intrarea în vigoare a unui eventual tratat de aderare la sfârşitul negocierilor.

Aceste state, dintre care majoritatea au făcut parte din fosta Iugoslavie, se îndreaptă către Uniunea Europeană pentru a-şi accelera reconstrucţia economică, pentru a îmbunătăţi relaţiile reciproce lezate de războaie etnice şi religioase, precum şi pentru a-şi consolida instituţiile democratice. UE a acordat statutul de „ţară candidată” Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în noiembrie 2005. Alţi potenţiali candidaţi sunt Albania, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru şi Serbia.

II. Ajutorul de stat in Uniunea Europeana

Statele membre pot acorda ajutoare de stat doar daca acestea au fost in prealabil aprobate de catre Comisia Europeana, care analizeaza daca sumele si destinatia ajutoarelor de stat influenteaza sau nu competititivitatea de pe piata europeana.

Traditional, statele membre UE si Comisia Europeana folosesc ajutorul de stat pentru a sustine industriile neproductive, ca cea a carbunelui, otelului sau constructiilor de nave.

Dat fiind faptul ca in momentul de fata UE investeste in domeniul cercetarii, dezvoltarii si inovarii (CDI) prea putin pentru a face fata concurentei pe piata globala, Comisia Europeana doreste sa extinda si sa flexibilizeze cadrul in care statele membre pot acorda ajutoare de stat pentru inovare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Ajutoarelor de Stat in Noile State Membre UE.docx