Politica de cercetare dezvoltare a UE

De la infiintarea sa, Uniunea Europeană si-a extins prin aderarea de noi state membre nu numai dimensiunea, ci si domeniile în care a dezvoltat o politică comună europeană. Uniunea Europeana a creat piata unică internă printr-un sistem de legi si reglementări ce garantează libertatea de circulatie a persoanelor, bunurilor, serviciilor si capitalurilor. A dezvoltat politici comune pentru comert, agricultură si pescuit. De asemenea, a luat măsuri pentru punerea în practică a unei politici europene pentru dezvoltarea regională. În 1999 a introdus moneda unica, Euro, ce a fost adoptată de 15 statele membre. Totodată, UE si-a întărit pozitia în ceea ce priveste politica comună externă, justitia si afacerile interne.

Cu aproape 500 de milioane de locuitori, Uniunea Europeană produce peste 30% din PIB-ul mondial, devenind astfel un jucator de prim rang pe plan mondial. Tratatul de instituire a Comunitătii Economice Europene ce prevede crearea unei piete comune având la bază principiul liberei circulatii (a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor), a stat la baza coordonării treptate a politicilor statelor membre si la dezvoltarea ulterioară a politicilor comune europene.

Principalul motiv pentru existenta unei actiuni europene în domeniul cercetării si inovării îl constituie nevoia pentru coordonarea activitătilor tărilor membre pentru cresterea eficacitătii si reducerii costurilor, precum si consolidarea competitivitătii internationale a economiei europene.

Printre cele mai importante realizări în cadrul acestei politici se numără stabilirea unui sistem uniform de standarde si specificaţii tehnice, ceea ce a dus la diminuarea sau chiar la eliminarea barierelor tehnologice în calea liberei circulatii.

Cercetarea şi dezvoltarea (C&D) contribuie la creşterea economică şi la crearea de locuri de muncă. Noile tehnologii ajută, de asemenea, la abordarea unor provocări sociale precum sărăcia, sănătatea precară şi degradarea mediului.

Evoluţia cercetării şi dezvoltării (cheltuielile interne brute ca procent din PIB) în UE, Japonia şi Statele Unite în perioada 1995-2005

Pentru a rămâne competitivă, Uniunea Europeană trebuie să cheltuie mai mult în domeniul cercetării şi dezvoltării şi să egaleze investiţiile făcute în aceste sectoare de principalii săi concurenţi. Industria europeană trebuie să elimine decalajul care o separă de industria japoneză şi de cea americană pentru a se menţine în prima linie a tehnologiei şi inovării. Conform estimărilor, este posibil ca Uniunea Europeană să nu-şi poată atinge scopul investind în cercetare doar 3% din PIB până în 2010.

De asemenea, Uniunea Europeană trebuie să-şi îmbunătăţească rezultatele în ceea ce priveşte transformarea cunoştinţelor ştiinţifice în procese şi produse patentate, care să fie utilizate în industriile de înaltă tehnologie. Noul Institut European pentru Inovare şi Tehnologie are menirea de a sprijini acest proces, promovând parteneriatele care creează o punte între cele trei laturi ale „triunghiului cunoaşterii”: ştiinţă, inovare, cercetare.

Uniunea Europeană depune eforturi pentru a crea un singur Spaţiu european de cercetare, care să încurajeze transferul de cunoştinţe prin reţele de cercetători europeni de talie mondială. Cooperarea dintre ţările europene este încurajată prin crearea unei infrastructuri de ultimă oră şi printr-un proces decizional comun în materie de cercetare. Acest spaţiu de cercetare va permite ţărilor UE să facă faţă împreună unor provocări majore reprezentate, de exemplu, de gripa A (H1N1).