Politica de Coeziune Economică și Socială

1. Conceptul dezvoltării regionale şi rurale

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmăreşte impulsionarea şi diversificarea activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea şomajului şi nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătăţire a nivelului de trai.

Dezvoltarea regională şi rurală urmăreşte o abordare orientată mai mult spre oameni, şi mai puţin pe resurse, concentrându-se pe regiunile rurale unde predomină sărăcia şi vulnerabilitatea.

Pentru a putea fi aplicată politica de dezvoltare regională s-au înfiinţat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul României. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judeţe. Regiunile de dezvoltare nu sunt unităţi administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridică, fiind rezultatul unui acord liber între consiliile judeţene şi cele locale.

Politica de dezvoltare regional şi rurală reprezinta un ansamblu de mşsuri planificate şi promovate de autorităţile administratiei publice locale si centrale, în parteneriat cu diverşi actori (privaţi, publici, voluntari), în scopul asigurării unei creşteri economice, dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului regional şi local, în scopul îmbunătaţirii condiţiilor de viaţă.

Principalele domenii care pot fi vizate de politicile regionale şi rurale sunt: dezvoltarea intreprinderilor, piata fortei de munca, atragerea investitiilor, transferul de tehnologie, dezvoltarea sectorului I.M.M.-urilor, imbunatatirea infrastructurii, calitatea mediului inconjurator, dezvoltare rurala, sanatate, educatie, invatamant, cultura.

2. Principiile şi obiectivele politicii de dezvoltare regională în România

Aplicarea politicilor de dezvoltare regională se realizează în concordanţă cu obiectivele şi priorităţile generale de dezvoltare a României, precum şi cu obiectivele U.E. în domeniul coeziunii economice şi sociale.

In conformitate cu legea 315/28 iunie 2004 privind dezvoltarea regionala în Romania, obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regională şi rurală sunt:

a) diminuarea dezechilibrelor regionale existente prin stimularea dezvoltarii echilibrate, recuperarea accelerata a intarzierilor în domeniul economic şi social a zonelor mai putin dezvoltate, ca urmare a unor conditii istorice, geografice, economice, sociale, politice, precum şi preintâmpinarea producerii de noi dezechilibre;

b) corelarea politicilor sectoriale guvernamentale la nivelul regiunilor prin stimularea initiativelor şi prin valorificarea resurselor locale şi regionale, în scopul dezvoltarii economico-sociale durabile şi al dezvoltarii culturale a acestora;

c) stimularea cooperarii interregionale, interne şi internationale, transfrontaliere, inclusiv în cadrul euroregiunilor, precum şi participarea regiunilor de dezvoltare la structurile şi organizatiile europene care promoveaza dezvoltarea economico-sociala şi institutionala a acestora, în scopul realizarii unor proiecte de interes comun, în conformitate cu acordurile internationale la care România este parte.

Principiile care stau la baza elaborării şi aplicării politicilor de dezvoltare regională şi rurală sunt următoarele:

a) Subsidiaritatea – acest principiu are menirea de a asigura luarea deciziilor cât mai aproape de cetăţean, precum şi verificarea permanentă a necesităţii întreprinderii unor acţiuni la nivel comunitar, în lumina posibilităţilor existente la nivel naţional, regional sau local.

Alocarea responsabilităţilor în conformitate cu principiul subsidiarităţii, minimizează costurile şi maximizează eficienţa sistemelor de servicii. Aceasta ajută la evitarea împovărarii unor anumiţi actori şi să asigure cea mai bună utilizare a capacităţilor disponibile.

b) Descentralizarea – acest principiu reprezintă transferul de competenţă administrativă şi financiară de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat

c) Parteneriatul - acest principiu este recunoscut ca fiind un factor primordial care determină eficacitatea utilizării fondurilor structurale. Parteneriatul reflectă ideea de cooperare la nivelul regiunilor României, indiferent că e vorba de cooperare internă sau externă. Toate regiunile încearcă să-şi formeze un sistem de parteneriate care să le ajute la atingerea obiectivelor dezvoltării regionale.

d) Planificarea – acest principiu prevede un proces de utilizare a resurselor (prin programe si proiecte) in vederea atingerii unor obiective stabilite;

e) Cofinanţarea – prin acest principiu se înţelege contributia financiara a diversilor actori implicati in realizarea programelor si proiectelor de dezvoltare regional.