Politica de Dezvoltare Regională a Uniunii Europene

Competenţele şi domeniile de activitate ale Uniunii Europene

Uniunea Europeană numără 27 de state membre şi aproape 450 de milioane de locuitori. În UE nu există majoritate, ci numai minorităţi. În ciuda diferenţelor dintre acestea, la baza întregii construcţii europene a stat voinţa de a lucra împreună, pe baza unor interese comune. Acestea au condus la convingerea că în unele domenii se pot obţine rezultate mai bune la nivel european decât la nivel naţional. Aşa s-a ajuns la politicile comune tuturor statelor membre, elaborate şi adoptate de către instituţiile comunitare cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. De multe ori, politicile comune răspund şi unui principiu fundamental al construcţiei europene, acela al solidarităţii şi coeziunii. “Existenţa politicilor comune conferă unicitate Uniunii Europene pentru că demonstrează acceptarea cedării unei părţi a suveranităţii statelor membre către instituţiile europene.”

În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, delimitarea competeţelor Uniunii se bazează pe principiul atribuirii. Utilizarea competenţelor Uniunii este condusă de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

Conceptul de "Politica regionala" defineşte un ansamblu de politici menite să reducă diferenţele economice si sociale existente intre regiunile statelor membre, in scopul asigurarii unei dezvoltari armonioase a intregului spatiu comunitar.

Politica de dezvoltare regională a Uniunii Europene îşi are originea în diferenţele de nivel ale veniturilor existente între zone geografice distincte. Cele mai prospere zece regiuni ale UE sunt de trei ori mai bogate şi investesc de trei ori mai mult în unităţile lor de producţie decât cele mai sărace zece regiuni.

UE dispune astăzi de politici în domeniul protecţiei mediului, cercetării şi dezvoltării tehnologice, protecţiei consumatorilor şi sănătăţii publice, transporturilor, promovării coeziunii economice şi cooperării cu ţările în curs de dezvoltare.

Definirea, obiectivele şi principiile politicii de

dezvoltare regională

Politicile regionale reprezintă instrumente specifice, operaţionale, de realizare a politicilor strategice, respectiv modalităţi de a pune pârghiile de intervenţie a statului în serviciul soluţionării problemelor dezvoltării economice regionale.

Literatura de specialitate stabileşte următoarele obiective de bază ale politicii de dezvoltare regională:

- promovarea progresului economic şi social;

- dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor cu întârzieri în dezvoltare;

- reconversia regiunilor grav afectate de declinul industrial;

- dezvoltarea zonelor rurale;

- dezvoltarea şi ajustarea structurală a regiunilor ce au o densitate a populaţiei extrem de redusă (sub 8 loc./km);

- solidaritatea între regiunile prospere şi cele mai puţin prospere din zonele aflate în declin;

- diminuarea dezechilibrelor regionale existente;

- preîntâmpinarea producerii de noi dezechilibre.

Politica de dezvoltare regională este un proces complex, de aceea, aceasta respectă în aplicarea sa o serie de principii:

- Concentrarea efortului financiar asupra celor mai grave probleme;

- Parteneriatul sau cooperarea;

- Planificarea;

- Cofinanţarea;

- Sprijinul comunitar.

Experienţele din ultimele decenii au evidenţiat existenţa mai multor tipuri de politici de dezvoltare regională şi locală.