Politica de Formare a Resurselor Umane în Cadrul Întreprinderilor Mici și Mijlocii

Politica de formare a resurselor umane în cadrul

întreprinderilor mici si mijlocii

- Prezentare generala a situatiei

Potrivit specialistilor, tara noastra are un mare handicap din cauza faptului ca patronii refuza sa investeasca în formarea profesionala a angajatilor. De cele mai multe ori, prefera sa foloseasca pe un anumit post personal fara calificare. În 2005 si 2006 nu s-a cheltuit niciun leu din sumele alocate pentru aceste cursuri.

Angajatorii nu investesc în oameni. Ei prefera sa foloseasca forta de munca asa cum o primesc. Chiar daca exista un act legislativ care le da dreptul patronilor sa primeasca 50% din costurile unor cursuri de formare profesionala, în 2005 si 2006 nicio firma din Bucuresti nu a cerut sa-i fie decontata o astfel de cheltuiala.

Nu sunt interesati nici de binele firmei, nici de binele angajatilor. Patronii spun ca nu vor sa faca o astfel de cheltuiala pentru ca forta de munca este fluctuanta. Ei se tem de faptul ca platesc pentru scolarizarea oamenilor, iar acestia îsi iau jucariile si pleaca, dupa terminarea cursurilor, la o firma care le da salarii mai mari. Poate ca e adevarat, dar ar trebui sa ne gândim la faptul ca un lucrator care are o calificare este mai competent decât unul care este necalificat. În 2006, de exemplu, am avut de cheltuit doar în Bucuresti un miliard de lei vechi pentru formarea profesionala. Ei bine, nu am consumat niciun leu. Si în 2005 s-a întâmplat acelasi lucru, a declarat Dumitru Pelican, presedintele Agentiei Municipale pentru Ocuparea Fortei de Munca (AMOFM).

Sub media din Europa: în statele comunitare, cursurile de calificare au devenit de foarte mult timp o obisnuinta. Angajatorii mizeaza pe ideea ca e mai bine sa-ti pregatesti un salariat din interior decât sa scoti mai multi bani si sa iei un lucrator gata calificat. În tara noastra, în schimb, se merge pe sistemul încadrarii necalificatilor pe posturi destinate calificatilor. În acest fel, patronul nu-si asuma niciun risc daca muncitorul decide sa plece. În Europa, gradul de formare profesionala este de 25%. Asta în timp ce în România este de nici 5%. Trebuie sa întelegem ca, în ritmul în care evolueaza lucrurile, calificarea profesionala va deveni ceva vital. Angajatorii ar avea de câstigat datorita cresterii productivitatii muncii, iar salariatii si-ar putea gasi mult mai usor de lucru.

Cursuri gratuite: institutiile statului încearca sa-i determine pe oameni sa înteleaga faptul ca un curs de calificare este util. Având în vedere faptul ca angajatorii s-au declarat în repetate rânduri împotriva trimiterii salariatilor la astfel de cursuri, agentiile de formare profesionala mizeaza pe participarea persoanelor care se afla în cautarea unui loc de munca. Cele mai multe programe de formare profesionala organizate anul acesta de agentiile de ocuparea fortei de munca sunt destinate oamenilor fara slujba. Ei se pot specializa gratuit în meserii ca bucatar, coafor, ospatar, tâmplar sau dulgher. Din punct de vedere legal, pot participa la cursurile de calificare profesionala gratuite persoanele care nu au un loc de munca sau care realizeaza venituri mai mici decât salariul minim pe economie. De asemenea, se pot înscrie si cei care au absolvit o forma de învatamânt si nu si-au gasit un job, precum si mamele care si-au reluat activitatea dupa încetarea concediului de crestere a copilului.

Piata de training este în crestere: în schimb, angajatorii sunt deschisi atunci când vine vorba despre training. Piata româneasca în acest sector este în continua expansiune. Potrivit estimarilor, valoarea acesteia ajunge în 2007 la 20 milioane euro. Este o crestere spectaculoasa, cu aproape 90 de procente fata de anul trecut.

Aceasta explozie are la baza mai multe studii care s-au facut în 2006 si care au relevat faptul ca va exista o presiune crescuta pentru atragerea pe piata muncii a candidatilor cu specializari compatibile cu cerintele celorlalte state comunitare. Criza la nivelul specialistilor cu înalta calificare îi determina pe angajatori sa se gândeasca la solutii de salvare. Una dintre ele este aceea de a forma salariati cu mai multe competente, acestia putând acoperi mai multe departamente. Intrarea pe piata a unor firme noi va duce la cresterea cererilor pentru posturi ca director de vânzari, de întreprindere, director general.

Politica firmelor de a investi doar în vârfuri îsi poate arata curând efectele. Exista riscul ca piata muncii sa ajunga la un moment dat la un surplus de directori de toate tipurile si sa sufere din cauza lipsei muncitorilor calificati. Specialistii cred ca angajatorii ar trebui sa acorde în egala masura atentie atât personalului mediu, cât si angajatilor care ocupa posturi înalte. În statele comunitare, rolurile au început de mult sa se inverseze. Patronii companiilor prefera sa aiba muncitori buni, pe care îi platesc bine. Diferentele salariale între baza si vârf sunt din ce în ce mai mici. Aici a fost realizat faptul ca munca se face în general în echipa, iar o echipa este formata atât din muncitori, cât si din directori.