Politica de promovare și stimulare a exporturilor

Aceasta politica tinde sa treaca pe primul plan in cadrul politicilor comerciale, statele fiind, in mod firesc, interesate in primul rand de dezvoltarea exportului.

Politica comerciala promotionala

Politica comerciala promotionala consta in totalitatea instrumentelor si a masurilor adoptate de stat si de firmele producatoare si exportatoare menite sa impulsioneze exporturile globale ale unei tari. Politica promotionala are menirea, pe de o parte, sa influenteze favorabil importatorii potentiali, prin masuri de promovare la nivel macroeconomic, iar pe de alta parte, sa ridice competitivitatea marfurilor exportate si sa cointereseze pe exportatori, prin masuri de stimulare a exporturilor la nivel micro si macroeconomic.

Impactul pe care il are un produs pe o piata externa depinde de componentele politicii de promovare folosite:

• Sfera de cuprindere a promovarii: micro sau macroeconomica;

• Localizarea promovarii: in economia nationala sau in afara ei;

• Modul de comercializare: retea proprie, prin intermediari, vanzare directa;

• Instrumentele folosite: reclama in mass-media, vanzare personala, publicitate, relatii publice, targuri si expozitii, design-ul produsului si ambalajului.

Mijloacele de promovare a exportului sunt unanim acceptate si practicate pe plan international. Ele includ: incheierea de tratate comerciale bilaterale sau multilaterale; sprijinirea participarii firmelor la expozitii si targuri internationale in cadrul unor pavilioane nationale; informarea firmelor asupra posibilitatilor de export in diferite state.

Tratate comerciale

Pentru a dezvolta comertul dintre ele tarile isi acorda facilitati reciproce in materie de politica comerciala, privind reducerea reciproca a taxelor vamale de import, reducerea si eliminarea unor restrictii de ordin cantitativ etc. astfel de facilitati se convin prin incheierea de tratate comerciale intre guverne. Un tratat comercial reprezinta un acord liber consimtit intre state prin care se creeaza, se modifica sau se sting obligatii reciproce in domeniul comertului dintre ele, precum si reguli si norme ale comertului international.

Pana la ce de-al doilea razboi mondial, comertul international s-a caracterizat prin bilateralism, fiind negociate si incheiate tratate comerciale bilaterale. Bilateralismul prezinta dezavantaje, intrucat implica faptul ca schimburile de marfuri si servicii dintre state trebuiau sa fie echilibrate. In plus, concesiile vamale bilaterale convenite cu fiecare tara trebuiau specificate in tarifele vamale in coloane diferite, astfel incat aceste tarife deveneau foarte complicate. Avantajul negocierilor multilaterale consta in faptul ca o concesie convenita cu o tara se extinde automat asupra tuturor tarilor participante la negocieri. In consecinta s-a renuntat la negocierile bilaterale, trecandu-se la negocieri multilaterale in cadrul GATT-OMC.

Tratatele comerciale incheiate pe baza bilaterala sau multilaterala au o deosebita importanta pentru comertul exterior. De aceea ele trebuie sa fie cunoscute pentru a putea fi folosite in practica de firmele exportatoare si importatoare.

Targuri si expozitii internationale

In lume sunt organizate numeroase targuri si expozitii internationale, numarul acestora depasind cifra de 100. targul de la Frankfurt este renumit pentru masini-unelte si carte, targul de la New York pentru mobila, targul de la Paris pentru automobile, targurile de la Tokyo si Cairo au un caracter general.

In cadrul unor asemenea targuri, tarile organizeaza pavilioane nationale, la care abordeaza drapelul national. In cadrul pavilionului national se expun produsele diferitelor firme din tara, statul sprijinind participarea lor prin suportarea cheltuielilor de organizare a pavilionului respectiv, de transport al produselor si alte cheltuieli.

Spre deosebire de participarea in cadrul pavilioanelor nationale exista si participari directe ale unor firme la targuri si expozitii internationale. Asemenea participari directe se realizeaza pe contul firmelor.

Reprezentare oficiala in strainatate

Se realizeaza prin sectiile economice ale ambasadelor. Rolul acestor sectii este de a informa firmele din tarile de resedinta asupra posibilitatilor de export, de a stabili contacte intre firmele nationale si cele locale, de a le sprijini in rezolvarea oricaror probleme care apar in derularea contractelor si de a mentine legatura intre ministerul de comert din tara respectiva si cel din tara proprie. In aceste sectii isi desfasoara activitatea specialisti trimisi de ministerul de comert. Sunt institutii de interes public si au obligatia sa raspunda tuturor solicitarilor din partea exportatorilor nationali, fara, insa, a se angaja in negocierea si incheiere de contracte.

In paralel cu reprezentarea oficiala, unele firme mari isi deschid reprezentante proprii in strainatate. In timp ce reprezentarea oficiala este de domeniul dreptului public, reprezentarea de firma este de domeniul dreptului privat. Reprezentantul oficial al guvernului nu are dreptul sa incheie contracte, in timp ce reprezentantul firmei are acest drept.

Centre de comert exterior

Acestea au, de regula, regim semiguvernamental, in sensul ca finantarea lor este asigurata in comun de guvern si de firme private. Rolul lor este sa asigure informatii, sa stabileasca contracte, sa organizeze misiuni economice, sa elaboreze diferite studii de piata, pe tari si pe produse.

Serviciile uzuale oferite de aceste centre nu se platesc, dar daca apar cereri de servicii speciale din partea unor firme, acestea sunt oferite contra cost. Exista tendinta ca fiecare tara sa organizeze asemenea centre, stabilind contacte electronice intre ele si formand astfel, un centru international.