Politica de protecție socială la nivelul UE

Introducere

Politica de protecție socială este temelia modelului social european,deoarece activitatea de protecție joacă un rol important în vederea reducerii sărăciei și creșterii economice în ansamblu.Protecția socială are funcția de a ajuta efectiv oamenii aflați în sărăcie,de a depăși această condiție,iar prin îndeplinirea acestei funcții exercită influență asupra incluziunii sociale și justiției socială,precum și asupra garantării siguranței veniturilor,asupra educației și sănătății.Prin protecție socială înțelegem așadar,implementarea unui set de politici care au drept scop reducerea sărăciei,creșterea nivelului de securitate socială prin intermediul siguranței veniturilor,promovarea accesului la serviciile publice,reducerea inegalităților.În principal,cand vorbim despre protecție socială,și mai ales la nivel european,aducem în centrul discuției reducerea sărăciei și a vulnerabilității.Prin asigurarea unei protecții împotriva riscurilor,prin îmbunătățirea accesului la serviciile sociale de bază,protecția socială contribuie la reducerea sărăciei și la o creștere favorabilă incluziunii,precum și la susținerea coeziunii sociale.La nivel european,protecția socială este nucleul modelului social.Este foarte interesant cum toate acțiunile europene se învart în jurul valorilor sociale.Am abordat această temă pentru că am vrut să descopăr în primul rand care este abordarea europeană a conceptului de protecție socială și am descoperit că sfera de cuprindere a acestui concept este una destul de largă,UE luptand,prin obiectivele stabilite și strategiile alese,împotriva sărăciei în primul rand,a excluziunii sociale, împotriva șomajului ,abandonului școlar timpuriu,și pentru oferirea de servicii medicale de înaltă calitate.De asemenea,am prezentat cadrul poltic de implementare a politicii sociale dar și obiectivele sociale stabilite la nivel european.Aceste obiective sunt consemnate în Carta Socială dar și în Strategie Europa 2020.Această strategie vizează creșterea economică inteligentă,durabilă și favorabilă incluziunii.Prin analiza datelor existente pe Eurostat,am constatat că targeturile fixate de UE în ceea ce privește obiectivele de politică socială,respectiv reducerea sărăciei,a șomajului,a abandonului școlar sunt atinse de puține dintre statele membre,nu numai din cauza gradului de dezvoltare economică ci mai ales din cauza contextului economic general,un mare obstacol în respectarea acestora fiind criza financiară.Dacă pană în 2008,existau tentințe de atingere a acestor ținte ,după acest an situația a luat o altă direcție.Obiectivele de politică socială sunt implementate diferit de la o țară la alta,și în fucție de dimensiunea protecției sociale.De aceea,am analizat fiecare sector al sistemului de protecție socială,respectiv sărăcia și excluziunea socială,sistemul de pensii,sănătatea,șomajul și problema persoanelor cu dizabilități.Am observat un mare accent pus pe combaterea sărăciei și excluziunii sociale,domeniu larg dezbătut la nivel european,o adevărată luptă dusă de UE pentru integrarea persoanelor aflate în această situație în viața activă a societății.Am aflat că sistemul de pensii se află sub presiunea tendințelor demografice,respectiv îmbătraniarea populației,fenomen care reprezintă o mare problemă la nivelul tuturor statelor mai ales în cotextul creșterii foarte mici a contribuabililor în anii următori,adică cei care vor suporta efectiv prestațiile pentru pensii.În domeniul sănătății există tendința de modernizare a serviciilor medicale și favorizarea accesului la servicii indispensabile.Șomajul reprezintă iar o mare problemă la nivel european,mai ales pentru că în 2013 a fost înregistrat un nou record al ratei șomajului.UE are stabilite obiective cu privire la rata de ocupare a forței de muncă însă și aceste ținte sunt atinse de puține state membre,principalul impediment fiind criza financiară.Prin creșterea gradului de ocupare a forței de muncă se dorește dezvoltarea pieței muncii care contribuie la dezvoltarea economică generală.Problema financiară a domeniului social o reprezintă cheltuielile cu protecția socială care sunt foarte mari și în creștere,acoperite doar prin contribuții și impozite.De asemenea UE pune accent și pe promovarea protecției și responsabilității sociale,prin sistemul MISSOC.Dialogul social dintre sindicate și patronate este sprijinit de către UE care consideră că obiectivele de politică socială pot fi atinse doar prin cooperare,discuții deschise și schimb de bune practice.Responsabilitatea socială este promovată în randul întreprinderilor cu scopul ca acestea să conștientizeze valoarea omului și a mediului în care își desfășoară activitatea și asupra căruia se răsfrang toate efectele acțiunilor întreprinse.Linia de acțiune trasată de UE în domeniul protecției sociale este una cat se poate de benefică,însă rezultatele își fac apariția mai greu,fie din cauza diversității europene,fie pe fondul mediului economic global.În concluzie,obiectivele sunt realiste și bine direcționate,dar lent realizabile,lucru evidențiat prin cifrele înregistrate.Ar trebui ca fiecare stat să își gestioneze cat mai eficient politicile din domeniul social,să se adapteze cerințelor UE și lucrul cel mai important,să pună oamenii pe primul loc,pentru că,după părerea mea,politica socială este o politică care vizează oamenii în mod direct.Situația economică actuală nu este una prea prietenoasă,dar prin respectarea obiectivelor europene,prin utilizarea rațională a resurselor și direcționarea lor către domenii prioritare,politica socială ar putea fi realizată într-un mod foarte eficient.

Conceptul de protecție socială la nivelul UE.Cadrul politic.Obiective

Protecția socială este un concept larg dezbătut atat la nivelul Uniunii Europene cat și la nivel mondial.O bună implementare a politicilor din acest domeniu este foarte importantă pentru persoanele care nu sunt apte de muncă din diferite motive cum ar fi boli,handicap dar și pentru acele personae care au eșuat în încercarea lor de a-și găsi un loc de muncă care să le ofere un trai decent.Conform strategiei Europa 2020,măsurile aplicate în domeniul protecției sociale trebuie să promoveze creșterea inteligentă și durabilă.Deci,sistemele de protecție socială trebuie să fie compatibile cu realizarea unei creșteri economice durabile precum și cu nivelurile ridicate și durabile de ocupare. În calea implementării măsurilor care să conducă la realizarea obiectivelor de politică socială apar nenumărate obstacole care privesc nu numai diferențele majore dintre statele membre ci chiar populația în esență.Tendințele demografice în toate statele arată o îmbătranire a populației,ceea ce presupune necesitatea unor resurse pentru completarea veniturilor acesor persoane și acordarea de asistență medicală pe perioada pensionării.Protecția socială cuprinde deci toate măsurile,politicile,instituțiile care asigură sprijinul persoanelor și grupurilor aflate în dificultate precum și toate activitățile întreprinse cu scopul de a reduce sau înlătura anumite riscuri care pot atenta la viața persoanelor.De asemenea,prin intermediul protecției sociale se face o redistribuire a resurselor economiei,prin direcționarea acestora către categorii vulnerabile,defavorizate,pe principiul solidarității intergeneraționale și intrageneraționale,adică de la tineri la bătrani,de la angajați la șomeri,de la cei sănătoși la cei bolnavi,de la cei cu venituri mari la cei cu venituri mici.Vorbim aici despre pensii,ajutoare de sănătate,ajutoare pentru boli,ajutor de șomaj,servicii publice pentru ocuparea forței de muncă etc.Cadrul politic al implementării măsurilor de protecție socială la nivel european este de fapt un context oferit de către UE pentru elaborarea strategiilor naționale de către țările membre prin intermediul metodei deschise de coordonare privind protecția socială și incluziunea socială.De asemenea este sprijinită coordonarea politicilor între țările UE privind aspect legate de sărăcie și excluziune socială,asistență medicală și îngrijire pe termen lung.UE folosește metoda deschisă de coordonare care reprezintă de fapt un process voluntar de cooperare poltică bazată pe adoptarea unor obiective comune și indicatori comuni care masoară progresul în atingerea politicilor. Fiecare țară membră își trasează obiectivele în cadrul unor planuri naționale care sunt raportate către Comisia și Consiliu European,urmand a fi cuantificat gradul de realizare a strategiilor implementat.