Politica regională UE

Tema 1: ,,În vreme ce piața unică înseamnă o creștere a liberalizării și a concurenței cu scopul de a stimula creșterea economică, politica de coeziune reprezintă instrumentul creat pentru a garanta că toate țările și teritoriile vor benefcia de avantajele economice oferite de piața unică,,

(Gerhard Stahl și Damian LlUNA, a Cohesion Policy for the Future, Intereconomics, Decem ber, 2003)

Politica de coeziune alături de piața unică reprezintă un proces prioritar al Uniunii Europene. Politica de coeziune (politica regională) este una dintre cele mai importante și mai complexe politici ale Uniunii Europene, statut ce decurge din obiectivul de reducere a decalajelor ecomonice, sociale și teritoriale între diversele regiuni și state membre ale Uniunii Europene. Politica de coeziune sprijină Uniunea Europeană în ansamblul ei oferind platforma de colaborare prin care guvernele naționale, regiunile și orașele pot să coopereze, ca parteneri, în proiecte ce vor face viața fiecărui cetașean mai bună. Consolidarea coeziunii sale economice,sociale și teritoriale este unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Europene. Aceasta dedică o proporție semnificativă din activitățile și bugetul său pentru reducerea disparităților dintre regiuni, în special în ceea ce privește zonele rurale, zonele afectate de tranziția industrială și regiunile care suferă de handicapuri naturale sau demografice grave si permanente. Uniunea Europeană sprijină realizarea acestor obiective prin:

- coordonarea politicilor economice;

- implementarea politicilor Uniunii Europene;

- utilizarea fondurilor structurale și a celorlalte instrumente financiare existente.

Politica regională este, de asemenea, menționată în termeni mai cuprinzători ca fiind politica de coeziune având în vedere ca obiectivul sau global este de a consolida ceea ce se numește coeziune economică, socială și teritorială în regiunile care se califică pentru sprijin. În practică eceasta înseamnă:

- coeziunea economică și socială (stimularea competitivității și a creșterii economice ecologice în economiile regionale și oferirea de servicii mai bune persoanelor, mai multe oportunități de locuri de muncă și o mai bună calitate a vieții);

- coeziunea teritorială (conectarea regiunilor astfel încât acestea să valorifice punctele lor forte și să colaboreze în configursții noi și inovatoare pentru a aborda provocările comune, beneficiind astfel și consolidând Uniunea Europeană în ansamblu)

Cu ajutorul politicii de coeziune (crearea de locuri de muncă și generarea de creștere economică, abordarea problemei schimbărilor climatice și a dependenței energetice, reducerea săraciei și a excluziunii sociale) se încearcă o maximizare pe cat posibil a surplusurilor economice pentru bunăstarea socială. Integrarea economică europeană reprezintă o trăsatură specifică de evoluție a econimiei europene în perioada postbelică și constituie un proces de construcție a unui ansamblu unitar și funcțional de instituții, politici și instrumente economice, ca urmare a acordului liber-consimțit a statelor participante, în scopul dezvoltării econimice și sociale și apărării în comun a unor interese politice și de securitate națională. Integrarea economică europeană a cunoscut mai multe trepte în procesul de realizare efectivă intre care se numără și Piața Comună, cea care vrea să pună bazele necesare formării Pieții Unice. Prin urmare integrarea și-a facut simțită efectele asupra dezvoltării economice dar și asupra dinamismului economiei europene și a standardelor de viața a europenilor. Eliminarea taxelor vamale și a barierelor tarifare a condus la o dinamizare a schimburilor comerciale cât și a instaorării uniunii vamale. A doua fază a fost cea de eliminare a barierelor netarifare prin introducerea celor patru libertăți de mișcare și instituire a politicilor comune și de însoțire.