Politici anti șomaj și specificul lor în Republica Moldova

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa temei de cercetare. Abordările şomajului sunt diferite de la o ţară la alta concretizându-se în raport cu situaţiile reale existente la un moment dat. Şomajul nu este numai un fenomen economic care arată dezechilibrul ce apare şi persistă pe piaţa muncii. El este mai mult decât atât, este un punct de criză care trebuie depăşit.

Fiecare stat are o modalitate specifică de intervenţie în problema şomajului. De asemenea, sunt prevăzute şi măsurile prin care se poate interveni pentru diminuarea sau păstrarea şomajului la niveluri acceptabile.

Creşterea alarmantă a nivelului şomajului, asociată cu o diminuare a ocupării forţei de muncă, constituie probleme de interes deosebit, care au nevoie de rezolvare. Ultimele trei decenii, văzute prin prisma evoluţiei şomajului, au determinat statele să acorde o importanţă deosebită acestui fenomen. Plecând de la discuţiile şi problematizările realizate la nivel internaţional fiecare stat îşi concepe o politică proprie în domeniul pieţei muncii.

Obiectul de studiu il reprezinta analiza politicilor antisomaj in statele cu diferit nivel de dezvoltare economica.

Scopul lucrarii:Studiul de faţă îşi propune, în primul rând, să descrie şi să compare politicile sociale existente în domeniul şomajului.

Proiectate ca modalitate de a garanta securitatea economică a persoanelor rămase fără loc de muncă, politicile de protecţie a şomerilor constituie un domeniu distinct al politicilor de securitate socială.

Şocurile şi perturbaţiile din economie, dacă se manifestă o perioadă suficient de lungă, fac ca industrii întregi să devină redundante, în sensul că suferă un declin permanent al producţiei.

Pentru atingerea scopului propus in lucrare au fost formulate urmatoarele sarcini: evaluarea somajului in diverse state;analiza somajului in RM; studierea politicilor antisomaj in lume si in RM.

Obiectivul principal al politicilor antişomaj este acela de a proteja veniturile obţinute de gospodării de fluctuaţiile inacceptabil de mari determinate de trecerea în şomaj a unuia sau mai multor membrii din cadrul unei gospodării

Astfel lucrarea e constituita din introducere,doua capitole,concluzii si recomadari,bibliografie.

Cuvintele cheie: somaj, polititci antisomaj,politici active,politici pasive,piata fortei de munca, SNPOFM.

Capitolul I: POLITICI ANTIŞOMAJ

Politicile antisomaj reprezintă ansamblul măsurilor adoptate in societate în vederea atenuării consecinţelor şomajului si a diminuării sau absorbirii acestuia. Prin definiţie ele reprezintă un ansamblu de masuri elaborate de stat pentru a interveni pe piaţa muncii în scopul stimularii creării de noi locuri de munca, diminuînd dezechilibrele si disfuncţionalităţile de pe piata muncii.Politicile antişomaj îmbraca 2 forme principale:măsuri care privesc populaţia activă; măsuri care îi privesc direct pe şomeri.

1.1Măsuri care privesc populaţia activă

Scopul acestora este dublu, pe de o parte să prevină creşterea şomajului prin pregătire, calificare şi flexibilizare a pieţei de muncă, iar pe de altă parte să reducă şomajul prin crearea unor posibilităţi suplimentare de angajare. Acest din urmă scop se poate realiza prin reducerea timpului de muncă şi a duratei vieţii active. Proiectele pentru împărţirea muncii pot da rezultate pe termen scurt. Însă pe termen mediu şi lung, soluţia optimă este aceea de a creşte investiţiile şi implicit numărul de locuri de muncă. Astfel, garantarea locurilor de muncă poate fi obţinută de către angajaţi prin stipularea unor clauze precise în contractele colective sau individuale de muncă. Pentru ţările Europei Centrale şi de Est aceste măsuri au fost de foarte mică amploare. De fapt, obiectivul principal a vizat în mod direct şomerii şi mai puţin populaţia activă.

1.2Măsuri care îi privesc direct pe şomeri

1.pregatirea,calificarea si reintegrarea somerilor proveniti din diferite ramuri;

2.trecerea la noi forme de angajarea(pe timp partial sau cu orar redus)

3.instituirea unui sistem de sprijinire a somerilor,care vor sa devina intreprinzatori particulari;

4.acordarea de credite avantajoase agentilor economici care angajeaza someri;

5.restrictionarea emigrarii;

6.scaderea virstei de pensionare s.a

Politicile sociale de ansamblu au cunoscut evoluţii diferite atât în ţările cu economie de piaţă dezvoltată, cât şi în ţările în tranziţie din Europa Centrală şi de Est.