Politici antisomaj

Prin continutul lor, masurile anti-somaj au efecte directe si indirecte asupra economiei oricarei tari. In general, politicile utilizate in lupta contra somajului sunt de doua tipuri:

1. Politicile pasive se refera, dintr-un puct de vedere, la indemnizatia de somaj. In opinia multor economisti, aceasta din urma nu face decat sa scada presiunea financiara care apasa asupra persoanelor disponibilizate, fara a avea un efect pozitiv asupra volumului global al somajului. Din alt unghi, ele vizeaza reducerea numarului populatiei active prin pre-pensionari, cresterea perioadei de formare a tinerilor s.a.;

2. Politicile active, presupun o interventie clara pe piata muncii, influentand real nivelul global al ocuparii, prin subventii, in scopul reducerii costului salarial al firmelor si al promovarii crearii de noi locuri de munca, dar si prin stagii de formare profesionala.

In ansamblul masurilor antrenate de intentia reducerii efectelor somajului, evidentiem ca:

a) Politicile de sustinere a cresterii economice sunt necesare, deoarece se accepta faptul ca una din cauzele principale ale somajului este insuficienta preocuparilor pentru o crestere economica vizibila. Rolul determinant revine, din aceasta perspectiva, statului, care prin mecanisme financiare, monetare si fiscale trebuie sa impulsioneze progresul general, asigurand conditii propice dezvoltarii economiei moderne de piata.

- Politica fiscala are rolul de a asigura impunerea diferentiala pe categorii de venituri si de persoane, in functie de fazele ciclului economic si in raport cu contributia agentilor economici la cresterea gradului de ocupare a fortei de munca. In perioadele de criza, statul are datoria de a reduce taxele si impozitele, in vederea utilizarii capitalului suplimentar pentru investitii productive. Rodul acestora trebuie sa se regaseasca, insa, cel putin partial, in crearea de noi locuri de munca, in sectoare in care exista atat cerere, cat si oferta corespunzatoare;

- Politica monetara a statului are rolul de a fi gandita in asa fel incat sa impulsioneze revitalizarea economiei. Rata dobanzii mentinandu-se la nivele real pozitive, permite apelarea cu relativa usurinta la credite, din partea intreprinzatorilor care doresc sa contribuie la cresterea nivelului ocuparii. Pot fi practicate si rate diferentiate ale dobanzilor, in raport cu destinatia imprumuturilor.