Politici comerciale internaționale

Definiţii

Politica economică reprezintă ansamblul mijloacelor prin care un guvern urmăreşte să reglementeze şi să influenţeze situaţia economică şi dezvoltarea pe termen lung a unei ţări.

Politica comercială este o parte componentă a politicii economice generale a unui stat, parte care vizează sfera comerţului, a relaţiilor economice externe.

Ca parte a politicii economice, politica comercială include totalitatea reglementărilor adoptate de către stat (caracter: juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar, valutar etc.) în scopul derulării comerţului exterior, al promovării schimburilor comerciale cu alte state şi protejării economiei naţionale de concurenţă străină.

Apariţie şi motive

Politicile comerciale au apărut odată cu începutul formării ştiinţei economice ca ştiinţă autonomă, mai exact odată cu apariţia mercantilismului ca doctrină economică şi care reprezintă prima reflectare teoretică a economiei de piată. Această doctrină care se bazează pe comerţul exterior a luat naştere în urma îndeplinirii unor condiţii :

- apariţia statelor centralizate şi a societăţii moderne

- apariţia sistemului economiei de piaţă favorizat de apariţia schimbului

- marile descoperiri geografice

Prin urmare odată cu apariţia mercantilismului au apărut primele măsuri de politică economică menite să sporească profiturile întreprinzătorilor autohtoni şi să consolideze puterea economică a statului prin sporirea avuţiei naţionale, toate acestea realizându-se în optica mercantilistă printr-o politică protecţionistă care să limiteze concurenţa străină.

Obiective

Pe termen lung, principalul obiectiv al politicii comerciale a oricărui stat este de a stimula creşterea economică naţională la adăpost de concurenţă străină. Rezultă că politicii comerciale îi revin două funcţii:

 de promovare a relaţiilor comerciale externe;

de protejare a economiei naţionale.

Pe termen scurt şi mediu, politica comercială poate urmări obiective care derivă din cele pe termen lung, precum:

- perfecţionarea structurii schimburilor comerciale externe;

- stimularea exporturilor cu anumite produse sau grupe de produse;

- restrângerea importurilor cu anumite produse sau grupe de produse;

- modificări în orientarea geografică a comerţului exterior;

- protecţie accentuată pentru unele sectoare economice faţă de concurenţa străină;

- menţinerea echilibrului general al balanţei comerciale;

- îmbunătăţirea raportului de schimb;

- încasări la bugetul statului.