Politici Concurențiale în Uniunea Europeană

I. INTRODUCERE

Principiile Tratatului Uniunii Europene stipuleaza ca statele membre ale comunitatii Europene vor adopta o politica economica „condusa conform respectului principiilor unei economii de piata deschise, cu libera concurenta”.

Politicile concurentiale ale Comunitatii Europene urmaresc un scop precis, respectarea protejarea concurentei eficiente pe piata comuna. Concurenta este mecanismul de baza al economiei de piata, ce implica oferta (producatori, comercianti) si cererea (clienti intermediari, consumatori). Producatorii ofera marfuri sau servicii pe piata, în efortul de a corespunde cerintelor, cerinte care cauta sa realizeze cel mai corect echilibru între calitate si pret pentru produsele pe care le solicita. Reactia cea mai eficienta are loc datorita concurentei care se creeaza între ofertanti. Astfel, concurenta îi face pe toti cei implicati sa caute sa ajunga la o valoare de echilibru între calitate si pret, pentru a acoperi cererea la cel mai înalt grad cu putinta. În concluzie, concurenta este o metoda simpla si eficienta de a garanta consumatorilor un nivel de excelenta în ceea ce priveste calitatea si pretul produselor si serviciilor.

Pentru a deveni eficienta, concurenta porneste de la premisa ca piata este formata din ofertanti independenti unul de celalalt. Toti ceilalti participanti de pe piata îi supun pe fiecare dintre acestia unei presiuni concurentiale. Pentru a-i face pe ofertanti capabili sa exercite astfel de presiuni pe piata, legea concurentei impune interzicerea unor întelegeri sau practici care ar putea sa-i reduca importanta.

Politicile concurentiale europene se bazeaza pe un cadru legislativ comunitar, promovat în esenta de Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene. Reglementari suplimentare sunt asigurate de o decizie emisa de Consiliu, cunoscuta sub numele de reglementare a fuziunilor. Pe baza acestui text de lege, politicile concurentiale se concentreaza pe patru domenii principale de actiune:

- Eliminarea acordurilor restrictive ale concurentei si a abuzurilor de pozitie dominanta (de exemplu întelegeri încheiate între întreprinderi concurente pentru a fixa anumite preturi);

- Controlul fuziunii firmelor (de exemplu, o fuziune între doua grupuri mari va duce la pozitia dominanta pe piata a acestora);

- Liberalizarea sectoarelor economice sub forma de monopol (de exemplu deschiderea pentru concurenta a sectorului de telecomunicatii);

- Monitorizarea subventiilor acordate de catre stat (de exemplu interzicerea acordarii de împrumuturi nerambursabile de catre stat, menite sa mentina în activitate firme deficitare fara perspectiva de redresare).

Legea comunitara urmareste sa protejeze piata comuna si sa stimuleze concurenta în cadrul acestui vast spatiu economic. Ea nu intra în actiune decât atunci când comertul dintre tarile membre este afectat de practicile respective. De exemplu, o întelegere prin care se stabilesc anumite preturi, încheiata între brutarii dintr-un anumit oras nu va avea nici un impact asupra pietei comune. În consecinta, legislatia europeana nu se aplica în acest gen de situatii. Totusi, cadrul legislativ în vigoare într-o anumita tara s-ar putea sa acopere si astfel de situatii. Conditia aplicarii schimburilor, este determinanta în ansamblul dispozitiilor Comunitatii Europene.

Comisia Europeana este competenta care trateaza aceste probleme. În anumite cazuri, aceasta autoritate este aplicata împreuna cu jurisdictia autoritatilor de concurenta ale Statelor Membre (Articolele 81 si 82). În alte cazuri aceasta autoritate apartine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor, controlul subventiilor acordate de catre stat). Aceasta autoritate este exersata în comun atunci când o reglementare este în vigoare pe tot cuprinsul Comunitatii Europene. Atât Comisia Europeana cât si tribunalele din tarile membre au datoria de a urmari si controla aplicarea acestor legi. Controlul se aplica exclusiv atunci când norma legislativa în chestiune stipuleaza în mod expres acest lucru. Pentru a exercita un control asupra fuziunilor pe scara larga, Tarile Membre au considerat ca este necesar crearea unui birou unic de Control. Ele au împuternicit Comisia Europeana în acest scop. Pentru ajutorul acordat de Stat, numai o autoritate supranationala si independenta este în masura sa decida caracterul ilegal al ajutorului acordat de Statele Membre. Aceasta autoritate este Comisia Europeana.

Majoritatea Statelor Membre dispun de o legislatie nationala proprie care permite interzicerea fenomenelor anti-concurentiale (acorduri restrictive, abuz de pozitie dominanta si concentrari). Dreptul national permite continuarea unor practici care nu au efect asupra comertului între Statele Europene. Exista o procedura riguroasa în legatura cu implementarea diverselor reglementari. Acestea confera expertilor Comisiei autoritatea de a face investigatii. Se garanteaza astfel atât respectarea procedurilor necesare, cât si confidentialitatea comerciala.

Politica Comisiei Europene nu ar fi eficienta daca activitatile sale de monitorizare si control nu ar fi însotite de decizii si penalizari. În zona operatiunilor anti-trust, Comisia are autoritatea de a interzice încheierea unei întelegeri sau poate emite o hotarâre judecatoreasca care sa puna capat unei practici restrictive. De asemenea, ea poate sa impuna amenzi firmelor gasite vinovate de comportament anti-concurential. Marimea amenzilor se calculeaza în conformitate de gravitatea si de durata infractiunii. Unele dintre cele mai grave practici desfasurate de anumite firme este cartelul preturilor sau abuzul întreprinderilor în situatie de monopol. Pentru a determina marimea amenzii, Comisia ia în considerare circumstante agravante (de exemplu încalcarea repetata a legii) sau circumstante atenuante (de exemplu dorinta firmei de a coopera). Amenzile se pot ridica pâna la 10% din cifra de afaceri globala a firmei.

În legatura cu ajutoarele de stat, Comisia Europeana are autoritatea de a cere ca ajutoarele acordate ilegal sa fie returnate de catre beneficiarii ajutorului, autoritatilor publice care le-au acordat. Tara Membra trebuie sa recupereze imediat ajutoarele acordate în concordanta cu procedurile interne în vigoare.

Se poate face apel la o decizie emisa de Comisie numai la Curtea Primei Instante sau la Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene.

Regulile privind concurenta cuprinse în Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene sunt, se pare, un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulatie a marfurilor, având ca scop sa asigure o concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze circulatia neîngradita a marfurilor si sa împiedice aparitia unor restrictii în functionarea pietii comune, care pot sa afecteze comertul dintre Statele Membre, interesul general al întreprinderilor si consumatorilor. Ele se adreseaza în primul rând întreprinderilor, presupunându-se ca Statele Membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care favorizeaza libera circulatie a marfurilor.