Politici și Strategii de Comunicare în UE

Infiintarea Uniunii Europene şi procesul de extindere

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa cincizeci de ani si patru valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia), Uniunea Europeana are astazi cincisprezece state membre si se pregateste pentru a cincea extindere, de data aceasta catre Europa Centrala si de Est.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta, avand drept suport solidaritatea.

Principalele obiective sunt:

- promovarea progresului economic si social (piata unica a fost instituita in 1993, iar moneda unica a fost lansata in 1999);

- sa afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- sa instituie cetatenia europeana (care nu inlocuieste cetatenia nationala dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- sa dezvolte o zona de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

- sa existe si sa se consolideze in baza dreptului comunitar (corpul legislatiei adoptate de catre institutiile europene, impreuna cu tratatele fondatoare);

Cinci institutii sunt implicate in conducerea Uniunii Europene: Parlamentul European (ales de catre popoarele statelor membre), Consiliul (reprezentand guvernele statelor membre), Comisia (executivul si organismul cu drept de a initia legislatie), Curtea de Justitie (care asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii fondurilor comunitare). Aceste institutii sunt sprijinite de alte organisme: Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor (organisme consultative care acorda sprijin ca pozitiile diferitelor categorii sociale si regiuni ale Uniunii Europene sa fie luate in considerare), (care se ocupa de plangerile cetatenilor cu privire la administratia la nivel european), Banca Europeana de Investitii (institutia financiara a UE) si (raspunzatoare de politica monetara in zona euro).

In martie 1998 cea de a cincea extindere a fost lansata in mod oficial, cuprinzand urmatoarele 13 state: Bulgaria, Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Romania, Slovacia, Slovenia, Ungaria si Turcia.

Trecerea la o monedă nouă afectează în multe privinţe viaţa cotidiană a cetăţenilor. De aceea, comunicarea promptă şi eficientă este o preocupare esenţială a oricărui stat membru care îşi propune să adopte euro, iar experienţa a arătat că este şi elementul decisiv pentru realizarea cu succes a acestei tranziţii.

Comunicarea nu încetează însă în momentul în care noile bancnote şi monede se află în buzunarele cetăţenilor. Succesul monedei unice depinde şi de explicarea adecvată a funcţionării şi a avantajelor sale.

Etapele comunicării

Comunicarea joacă un rol esenţial în consolidarea încrederii consumatorilor, venind în completarea măsurilor luate pentru a asigura transparenţa şi conversia corectă a preţurilor, înaintea tranziţiei şi în timpul acesteia. Printre măsurile respective se numără acordurile privind preţurile corecte încheiate între autorităţile naţionale şi mediul de afaceri, precum şi sistemele de monitorizare a preţurilor, care garantează că lipsa de informaţii a consumatorilor cu privire la euro nu este exploatată de întreprinderi cu scopul de a obţine câştiguri incorecte.

Identificarea înseamnă sprijin. Iar sprijinul publicului este un alt factor esenţial pentru succesul monedei unice şi al cadrului său politic, Uniunea Economică şi Monetară (UEM). Pentru a obţine acest sprijin este nevoie să se explice care sunt avantajele monedei unice şi cum funcţionează UEM. De aceea, activitatea de comunicare nu încetează în momentul în care se încheie procesul de tranziţie, ci continuă şi în perioada ulterioară înlocuirii fostei monede naţionale.