Practicile Anticoncurentiale

Principalul obiectiv avut in vedere de legislatia romaneasca de protectie a concurentei il constituie promovarea concurentei in scopul cresterii eficientei economice a alocarii optime a resurselor si si a cresterii bunastarii consumatorilor.

In exercitarea atributiilor ce-i revin prin legislatie Consiliul Concurentei poate interveni cand piata este sau risca sa fie perturbata prin acte, fapte,practici si comportamente ale operatorilor economici(intelegeri anticoncurentiale,abuz de pozitie dominanta,fuzionari sau concentrari nelegale),care pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei.

Cel mai des, intelegerile anticoncurentiale pot consta in:

- fixarea preturilor, fie in mod direct, prin impunerea unui pret final de revanzare minim sau fix de catre furnizor distribuitorilor, fie in mod indirect prin impunerea unui anumit discount, rabat;

- fixarea concertata a preturilor de catre agentii concurenti pentru ridicarea unor bariere de intrare pe piata, defavorabile atat potentialilor concurenti, cat si consumatorilor;

- fixarea cantitatilor care se vor produce, limitandu-se astfel productia anumitor bunuri in dauna consumatorului final;

- cumpararea surplusului de oferta, la preturi joase, în scopul mentinerii preturilor de vânzare ridicate;

- împartirea teritoriala a pietei, prin repartizarea, alocarea clientilor de catre furnizori distribuitorilor din retea;

- conditionarea încheierii unor contracte de acceptare de catre contractant a unor clauze straine de cauza ce stipuleaza prestatii suplimentare care sunt nejustificate sau nu au legatura cu obiectul acestor contracte;

- participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte;

- întelegerile in care se impune obligatia de a nu cumpara de la unii comercianti sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

Pot fi interpretate drept fapte anticoncurentiale si intelegerile de tipul refuzului de a negocia al unui producator aflat într-o pozitie dominanta, situatii in care distribuitorul îsi pierde sursa de aprovizionare si nu va reusi sa gaseasca un alt furnizor deoarece producatorul care si-a manifestat refuzul se afla într-o pozitie de monopol. Pentru a evita aceste neplaceri, distribuitorul va fi constrans sa accepte aceste practici anticoncurentiale.

Alta fapta anticoncurentiala poate consta in negocierea exclusiva ce presupune angajamentul unui producator ca va furniza, în mod exclusiv, produsele sale unui distribuitor pe o piata data, garantând astfel distribuitorului monopolul pe acea piata.

Faptele anticoncurentiale ce iau forma juridica pot viza si alte aspecte, ca de exemplu: exclusivitatea reciproca, impunerea pretului de revanzare, vanzarea legata sau fixarea diferentiata a preturilor.

Exclusivitatea reciproca presupune angajamentul distribuitorului de a vinde exclusiv bunurile furnizorului sau, iar acesta din urma se angajeaza sa-l aprovizioneze exclusiv pe distribuitor cu produsele sale. In cazul impunerii preturilor de revanzare, producatorul fixeaza pretul si îl obliga pe distribuitor sa vânda produsele la acest pret. În acest fel, distribuitorul este împiedicat sa-si fixeze propriul adaos. Daca va reduce pretul fixat de producator pentru bunurile respective, acesta din urma va înceta aprovizionarea.

Vânzarea legata presupune ca producatorul îl forteaza pe distribuitor sa preia mai multe bunuri decât doreste sau are nevoie, însa în alte cazuri distribuitorul este fortat sa preia gama de produse oferite de producator, aceasta practica fiind numita „fortarea seriei complete”. In ceea ce priveste fixarea diferentiata a preturilor, producatorul vinde produsele sale la preturi diferite catre clienti diferiti, indiferent de cantitatea sau calitatea oferita fara justificari obiective, actionand in mod discriminatoriu si oferind conditii inegale la prestatii echivalente.

Forme ale abuzului de pozitie dominants

Faptele calificate de lege ca forme ale abuzului de pozitie dominanta si care pot avea izvor contractual sunt urmatoarele:

a) Impunerea, în mod direct sau indirect, a preturilor de vânzare sau de cumparare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile si refuzul de a trata cu anumiti furnizori sau beneficiari.

Preturile de vanzare inechitabile pot sa fie abuziv de joase, asa-numitele preturi de ruinare sau preturi distrugatoare. Acestea sunt folosite de intreprinderile ce detin pozitie dominanta fie pentru a elimina concurenta de pe piata, pentru ca apoi sa impuna preturi de monopol, fie pentru a impiedica penetrarea pietei de catre potentialii competitori.

Cat priveste abuzul de pozitie dominanta prin impunerea altor clauze inechitabile, Consiliul Concurentei a precizat ca acesta consta in refuzul nejustificat de a furniza marfa, de a cumpara, de a acorda licente sau de a permite accesul la anumite facilitati esentiale. In termeni similari se analizeaza si refuzul de a cumpara, in ipoteza in care beneficiarul este intr-o pozitie dominanta sau un simplu dominant in raporturile sale cu furnizorul.

b) Limitarea productiei, distributiei sau dezvoltarii tehnologice în dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor.

Legea pune in chestiune asa-numitele actiuni de secare a pietei, de limitare artificiala a activitatii intreprinderilor prin impunerea de quota, prin refuzul de a furniza produse indispensabile concurentilor, prin cumpararea si neutralizarea unei tehnologii concurente celei exploatate de intreprinderea dominanta, prin clauze de exclusivitate sau de fidelizare excesive ori prin acordarea de diverse avantaje comerciale.