Premiul Nobel și Teoria Jocurilor

Premiul Nobel pentru Economie a fost câştigat anul acesta de americanul Thomas Schelling şi israeliano-americanul Robert Aumann, a anunţat Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Cei doi au primit prestigiosul premiu, însoţit de un cec de 1,1 milioane de dolari, după ce au reuşit să enunţe un sistem care ajută la „explicarea conflictelor economice, ca de exemplu războiul preţurilor sau războaiele comerciale”. Lucrările celor doi au ajutat la definirea posibilelor efecte ale cooperării şi conflictului. Ei şi-au bazat cercetările pe „teoria jocului”, al cărei autor, John Nash, a luat Premiul Nobel pentru Economie în 1994. La rândul său, Nash şi-a bazat teoria pe cercetările matematicianului John Von Neumann şi ale economistului Oskar Morgenstern, din perioada anilor ’40. Însă o mare parte din concepte îi aparţin filosofului chinez antic Sun Tzu, autorul „Artei Războiului”.

Teoria are aplicaţii în sport, relaţii interumane, politică, dar şi în domeniul economic. Singura condiţie este ca fiecare participant într-un sistem să poată avea ceva de câştigat în detrimentul celorlalţi. În teoria jocului, fiecare participant depinde de decizia pe care o iau toţi ceilalţi jucători. Astfel, trebuie să se anticipeze şi să se ţină cont de posibilele decizii ale celorlalţi.

Razboiul preţurilor

Un exemplu în care teoria poate fi aplicată cu succes este concurenţa pe o piaţă. Dacă un concurent scade preţurile, el poate obţine un profit mai mare pentru că-şi măreşte cota de piaţă. Însă atunci când celalalt concurent răspunde cu aceeaşi monedă, cotele de piaţă rămân neschimbate, singurul efect fiind că ambii competitori pierd bani.

Pentru orice competiţie în care se aplică „teoria jocului” există o strategie de „supravieţuire”, care se poate dovedi mai bună decât oricare alta. Cei care au dezvoltat „teoria jocului” au ajuns să identifice trei principii de bază: să nu ataci primul, să răspunzi la prima provocare şi să o ierţi pe-a doua. Algoritmul este testat şi îmbunătăţit pe computer, iar universităţile se întrec în formule în cadrul unui concurs anual în care intră în competiţie câteva zeci de programe software. Practica de până acum dovedeşte că fiecare algoritm poate fi dezvoltat la infinit.

Strategii de joc

Teoria jocului se bazează pe echilibrul valabil în orice sistem economic. Anume, că suma tuturor pierderilor este egală cu suma tuturor câştigurilor. Există cel puţin doi jucători, câştiguri şi pierderi precum şi reguli ale jocului. Regulile sunt, de fapt, variabile pe care jucătorii le pot controla, de exemplu, posibilităţi de alegere de informare şi de comunicare între jucători. Jocul se bazează pe strategia fiecărui jucător şi debutează prin alegerea pe care o face fiecare jucător.