Prețul - modalități de formare

I. Noţiuni introductive

Apariţia schimbului a atras după sine folosirea mai bună a bogăţiilor, a forţei de muncă şi a capacitaţilor productive care, fără el, ar fi rămas în bună parte inactive. Într-adevăr, dacă schimbul nu ar exista fiecare om ar trebui să se preocupe de producerea a tot ceea ce îi este necesar. În felul acesta, el ar fi obligat sa-şi regleze producţia nu după înclinatii, ci după trebuinţele proprii. Din ziua în care s-a pus în practica schimbul, situaţia s-a schimbat complet. Fiecare om, sigur de aici înainte de a-şi putea procura prin schimb tot ceea ce îi va fi necesar, se va preocupa să facă numai ceea ce va putea să producă mai bine, orientându-şi producţia proprie nu după nevoi, ci după aptitudini şi mijloace. De altfel, schimbul ar fi imposibil dacă nu şi-ar fi creat el însuşi anumite condiţii de existentă şi funcţionare. Este vorba de agenţii economici, producători si consumatori, ofertanţi şi cumpărători, locurile de întâlnire numite pieţe, instrumente de masură a valorilor schimbate, în fine, o marfa terţa sub denumirea de bani, menită sa descompună trocul în vânzare şi cumpărare.

Într-o economie de piaţa descentralizată distribuirea mărfurilor între subiectii economici este guvernată de principiul schimbului voluntar, potrivit căruia un producător sau un consumator accepta actul de vânzare-cumpărare, numai dacă acesta conduce la ameliorarea situaţiei sale economice. Aceasta însemna că, la baza vânzarii-cumpărarii, trebuie să stea principiul echivalenţei, mai exact principiul schimbului de echivalenţe, adică a schimbului de valori egale. După cum se ştie, valoarea este un raport stabilit între două mărfuri oarecare.

În această calitate, preţul care se stabileşte pe o piaţă, la un moment dat, pentru produse similare, nu poate fi decât un preţ unic. Este ceea ce economia clasică numea legea indiferenţei. De pildă, economistul Stanley Yevons înţelegea prin aceasta faptul că, ori de câte ori unui agent îi este indiferentă dobândirea uneia sau alteia din mai multe mărfi, cu alte cuvinte, atunci când nu are nici un motiv de a prefera una alteia, nu va consimti niciodata să plătească mai scump una decât cealaltă. Preţul unic apare şi în situaţia în care, pe piată, se întâlnesc mai mulţi producători şi mai mulţi cumpărători ai aceluiaşi produs. În urma unei serii întregi de oscilaţii între cantităţile oferite si cantităţile cerute si ca urmare a luptei de concurenţa ce se dă între agenţii economici, se formează ceea ce numim cursul pieţei, de fapt preţul pentru o anumita marfă, al cărui nivel, potrivit principiilor stabilite mai înainte, trebuie să dea satisfacţie atât producătorilor, cât si cumpărătorilor.

II. Definiţii ale preţului

Cum putem defini preţul:

1. preţul reprezintă o cantitate de monedă pe care cumpărătorul este dispus şi poate să o ofere producătorului în shimbul bunului pe care acesta poate să îl ofere pe piaţa;

2. sub aspect economic preţul reprezintă reflectarea bănească a valorii bunurilor sau serviciilor, comparate şi corelate prin prisma cantităţii, calităţii şi a altor criterii.

3. preţul exprimã valoarea de schimb a lucrurilor utile dată de cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea lor, pe de o parte şi de performanţele tehnice şi calitative, de importanţa şi raritatea lor, pe de altă parte (teoria obiectivă);

4. preţul este expresia valorii de schimb a mărfurilor obţinută prin transformarea valorii estimative medii pe care cumpărătorii o atribuie bunurilor dorite în funcţie de capacităţile lor de a satisface nevoile de consum, de utilitatea şi raritatea lor, de dificultăţile de procurare de cãtre consumator (teoria subiectivã);

5. preţul constituie rezultatul confruntării intereselor economice ale purtătorilor cererii şi ofertei care depind în special de utilitatea bunului ce urmează a fi achiziţionat de cumpărător, pe de o parte şi de costul de producţie, respectiv consumul de factori necesari producerii bunului oferit, pe de altă parte (teoria sintetizatoare);

6. preţul este suma de bani care revine vânzătorului în schimbul cedării unui bun economic şi a cărei dimensiune mãsurând "ceva", exprimă o realitate la un moment dat, oscilând între anumite limite posibile pe seama informaţiilor de care dispun participanţii la schimb (teoria modernã a preţului).

Importanţa preţului a crescut în ultimul timp, atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic, atât în plan naţional, cât şi internaţional, ajungând la un punct "critic". În sprijinul acestei afirmaţii se pot enumera câteva argumente:

- preţul apare în toate tranzacţiile de piaţă ("marketing transaction");

- dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurenţei prin preţ;

- agenţii economici şi cumpãrãtorii au devenit mai conştienţi de existenţa şi rolul preţului;

- modificarea valorii monetare intensifică concurenţa prin produs.

Indiferent de optica sub care este privit, preţul măsoară ceva. La întrebarea “ce măsoară preţul” principalele şcoli economice au dat explicaţii diferite cunoscute ca teorii ale preţului.

III. Teoriile preţului

Teoria clasică a preţului

În teoria clasică a preţului are suport (substanţa) în valoare economică a bunurilor supuse tranzacţiilor, valoare determinată de consumul de factori de producţie şi de remuneraţiile revendicate de cître posesorii acestora.

Şcoala neoclasică a fundamentat teoria subiectivă a preţului după care acesta este determinat de utilitatea marginală şi raritatea respectivului bun, de cantitatea în care bunul se află comparativ cu trebuinţele si cererea solvabilă.

Valoarea economică si preţul unui bun sunt cu atât mai mari cu cât el are o unitate marginală mai mare şi este mai rar.

Teoria mixtă sau teoria contemporană a valorii economice şi preţului a fost elaborată în prima treime a secolului şi aparţine în principal Şcolii de la Cambrige. Se pleacă de la premisa că cele două teorii anterioare nu sunt opuse (deşi ele aşa au apărut), ci doar explicaţii incomplete şi soluţii parţiale privind valoarea economică şi preţul. În acest sens preţul este determinat atât de consumul de factori de producţie, cât şi de utilitatea marginală şi raritatea bunului.