Prețurile și practicile anticoncurențiale, cauze ale distorsiunilor echilibrului concurențial

INTRODUCERE

“Preţurile şi practicile anticoncurenţiale, cauze ale distorsiunilor echilibrului concurenţial” reprezintă un capitol din lucrarea PRETURI, ECHILIBRU CONCURENTIAL SI BUNASTARE SOCIALA, scrisă de Tatiana Moşteanu.

Această lucrare prezintă conexiunile care există între fenomenele şi procesele care alcătuiesc ceea ce noi numim “ mediul concurenţial “, grupate pe trei planuri, din punct de vedere al problematizării si al modului de abordare.

Lucrarea are ca obiectiv să aducă pe primul plan al cercetării economiei concurenţiale problema valorii de schimb al bunurilor şi serviciilor utile societăţii şi exprimarea acesteia în preţ, atât pentru sectorul productiv, cât şi pentru cel considerat neproductiv, atât pentru sectorul privat, cât şi pentru cel public. De asemenea, rangul la care sunt tratate preţurile permite conştientizarea că ele sunt elemente de decizie şi de management. In acest sens, sunt tratate orientările principale ale managementului (strategiei ) preţurilor.

Conţinutul lucrării este tratat în trei părţi. Acestea sunt:

I. Preţurile şi concurenta. Abordări teoretice generale.

II. Sectorul public şi sistemul de preţuri.

III. Echilibrul concurenţial şi bunăstarea.

Fiecare din părţiele constitutive ale lucrarii pot fi dezvoltate într-o anvergură teoretică şi practică, putând, fiecare, face obiectul unor studii distincte. Reunirea lor într-o lucrare unică este motivată de convergenta fenomenelor şi proceselor circumscrise în cele trei părţi.

“Preţurile şi practicile anticoncurenţiale, cauze ale distorsiunilor echilibrului concurenţial” se regăseşte în partea a III-a a lucrarii. Acest capitol se refera la concertarea preţurilor, fixarea preţurilor de revânzare si strategia preţurilor de discriminare.

1.Concertarea preţurilor – formă de încalcare a principiilor concurenţei corecte

1.1. Formele interzise de fixare concertată a preţurilor

Preţul este principalul instrument în practicile concurentei, iar libertatea de stabilire a acestuia este cheia economiei de piaţă. Practica de restrictionare a concurenţei cu ajutorul preţurilor, prin fixarea concertată a lor, este interzisă şi se sancţionează de către autoritatea concurenţei, fiind considerată o încălcare serioasă a legii.

Scopul practicilor de fixare concertată a preţurilor este în general acela de a mari preturile, prin distrugerea concurenţei, atunci când formatorii preturilor se află în pozitie dominantă pe piaţă. Ca rezultat, preţurile sunt mai mari decât ar trebui, dacă ele ar fi determinate în cadrul concurenţei normale. Dar în asemenea condiţii, contributia preţului de a intensifica concurenţa este departe de a se înfăptui şi cei care vor suferi sunt cumpărătorii , deoarece ei sunt restricţionaţi la alegerea ofertei, neavând alternative echitabile şi plătesc preţuri ridicate.

Practicile comerciale anticoncurenţiale interzise, care comportă fixarea concertată a preţurilor, sunt următoarele:

a) înţelegerile privind fixarea preţurilor maxime, care sunt interzise, dacă acestea nu mentioneaza interdicţia depăşirii acestor preţuri; intelegerea se interzice şi in cazul fixării comisionului maxim dar şi in cazul în care preţul actual realizat este mai mic decât limitele stabilite, dar nu mai mare decât pretul determinat de competiţie;

b) înţelegerile privind fixarea preţurilor minime sunt interzise, deoarece acestea au ca scop eliminarea concurenţilor care nu pot face faţă unui astfel de nivel. Astfel in cazul discounturilor, a rabaturilor mai mici decat nivelul minim al intelegerii, acestea pot determina la consumatorii plătitori preţuri mai mari decat cele determinate de concurenţă;

c) introducerea cresterii uniforme a preturilor, ca expresie a intelegerilor intre competitori, de a încărca uniform nivelurile de discount sau de a renunţa simultan la creşterile de preţ;

d) înţelegerile prin liste de preţuri, care comporta respectarea stricta a listei de preturi convenită, chiar dacă entităţile participante la întelegere sunt capabile sa acorde discounturi sau rabaturi;

e) înţelegerile privind preţul impus de către întreprinderea dominantă, denumit “ preţ leader”;

f) înţelegerile privind marjele uniforme profitului sau creşterea procentuală uniformă a preţurilor se interzic, chiar daca părţile participante nu vor vinde la preţuri uniforme;

g) înţelegeri privind interzicerile cu privire la introducerea preţurilor coborâte. O intelegere de nevânzare la contract sau folosirea introducerii preturilor este interzisă, pentru incercarea de a-si mari segmental de piată prin preturi temporar mai mici. Entitatile incapabile sa ofere introducerile de preturi se pot opune la lansarea de produse noi, cu efecte in raza de actiune a alegerii clientului;

h) înţelegeri referitoare la menţinerea preţului de revânzare;

i) înţelegeri privind rabaturile agregate;

j) schimburile de informaţii cu privire la preturi. Elementele de informaţii ale preturilor care nu pot fi schimbate între concurenţi sunt: lista de preţuri, avantaje şi termeni ai pieţei, rate şi date ale acestor schimburi, si tratamentul special al anumitor clienti.

1.2. Preţurile paralele ( fixarea simultană a preţurilor )

Factorii care pot fi luati in considerare, pentru a concluziona daca preturile sunt sau nu sunt paralele, sunt următorii:

- Existenta factorilor care pot incuraja operatorii economici din sectoarele particulare sa opereze in cartel, si anume, o recesiune sau un exces de oferta in acel sector. In recesiune, concurentii pot fi tentanti sa intre in angajamente de preturi paralele, adesea combinate cu piata tuturor participantilor pe piata relevanta. Daca o industrie are exces de productie si stocurile sunt mari, concurentii pot fi nerabdatori sa aiba preturi competitive in asteptarea de a-si lichida stocurile.