Previzionarea relațiilor economice internaționale

CAP. I PREVIZIONAREA RELATIILOR ECONOMICE INTERNATIONALE.

1.1. Interdependenţele economice internationale

Creşterea şi dezvoltarea economică, factori inseparabili şi care se întrepătrund permanent stau la baza întregului progres al omenirii.

Societatea umană nu s-a dezvoltat uniform, pe tot globul pământesc, datorită diferenţelor în ceea ce priveşte abundenţa sau lipsa de resurse naturale, dar şi diferenţelor de organizare a comunităţilor umane.

Dezvoltarea economică a diferitelor teritorii a condus, în cele din urmă, la apariţia unor forme economice organizate în mod unitar, în cadrul unor teritorii delimitate, respectiv în cadrul statelor naţionale formate şi extinse odată cu apariţia şi dezvoltarea capitalismului.

Caracterul de naţional este dat de faptul că acest ansamblu de schimburi de activităţi se realizează între membrii unei anumite comunităţi umane, într-un teritoriu bine delimitat, aparţinând unui stat naţional.

Existenţa economiilor naţionale şi dezvoltarea acestora au adus cu sine şi legăturile dintre diversele economii naţionale, ca forme de convieţuire şi de acces la resursele celuilalt sau de transfer a realizărilor unuia către celălalt.

Odată cu apariţia statelor naţionale şi consolidarea economiilor naţionale apar şi strategii naţionale de dezvoltare.

Unii economişti de renume, ca Adam Smith, vedeau numai în relaţiile externe ale economiei naţionale o resursă de îmbogăţire naţională.

Adam Smith considera că “dacă o ţară străină ne poate furniza bunuri mai ieftine decât le-am produce noi, e mai bine să le cumpărăm de la ea, cu o parte din produsul activităţii noastre, utilizat într-un mod din care putem trage oarecare folos. Activitatea unei ţări nu e utilizată cu cel mai mare avantaj când e îndrumată către producţia unui articol pe care ea îl poate cumpăra mai ieftin decât ar fi costul lui de producţie”.

Adam Smith a prezentat o adevărată teorie cu privire la relaţiile economice externe, care, la vremea sa erau cu preponderenţă relaţii comerciale. Acesta a susţinut ideea unei politici liberale economice în relaţiile externe, care să asigure naţiunii britanice o reală sursă şi metodă de îmbogăţire.

Adam Smith recunoaşte ca deosebit de mari avantajele oferite de comerţul exterior şi anume:

• pe de o parte, faptul că acesta dă producătorului intern şansa de a-şi desface pe piaţa externă acea parte a producţiei realizate care nu are cerere pe piaţa internă;

• pe de altă parte, creează astfel mijloacele de plată pentru a aduce din afară pe piaţa internă acele produse care sunt cerute de aceasta şi pentru care producătorii autohtoni nu au înclinaţia sau disponibilitatea de a le produce.

David Ricardo, continuând şi dezvoltând această orientare a lui A. Smith, afirmă că “într-un sistem de perfectă libertate a comerţului, fiecare ţară îşi consacră în mod natural capitalul şi munca acelor genuri de activităţi care îi sunt cele mai avantajoase”.

David Ricardo a încercat să rezolve două probleme legate de comerţul internaţional: teoria costurilor comparative şi teoria echilibrării automate a balanţei de plăţi externe.

Atât A. Smith cât şi D. Ricardo consideră comerţul internaţional ca aducător de avantaje pentru economiile participante şi ambii pun aceste avantaje în strânsă şi obiectivă legătură cu adâncirea diviziunii internaţionale a muncii, cu specializarea producătorilor, dar şi a economiilor naţionale, pe acele produse care le asigură cele mai reduse costuri şi cel mai mare