Principalele Instituții Europene și Rolul Acestora

1. Considerente introductive

1.1. Scurt istoric al Uniunii Europene

Privind din perspectiva evoluţiei istorice, spaţiul european a pornit să se contureze în secolele al VII-lea şi al VIII-lea, odată cu ridicarea comunicării interpersonale la nivel mai înalt, comunicarea publică (a constituit începutul procesului de globalizare). Cu timpul, continentul european a devenit un spaţiu public, apoi o Uniune Europeană, pentru ca astăzi să se poată vorbi chiar de un mare Stat European. De ce stat? Deoarece obiectivele, măsurile puse în practică până acum, precum şi proiectele U.E. dovedesc că aceasta nu mai este, ca la începuturile înfiinţării sale, doar o comunitate economică ci şi o comunitate de valori, drepturi şi obligaţii. Uniunea Europeană a preluat multe din funcţiile de protecţie ale statului tradiţional, oferind în această privinţă garanţii mult sporite faţă de cele pe care le putea oferi statul tradiţional. Dacă în cazul acestuia din urmă legitimitatea era asigurată de către caracterul său naţional, în cazul U.E. legitimitatea o conferă însuşi actul de voinţă politică manifestat de ţările care au aderat la Uniune.

Ziua de naştere a U.E. este data de 9 mai 1950. Atunci Robert Schuman, ministrul francez de externe, a făcut o declaraţie publică prin care anunţa materializarea ideii comisarului planificării de la acea vreme, Jean Monet. Aceasta constă în unirea în comun a resurselor de cărbune şi de oţel din Franţa şi Germania în cadrul unei organizaţii deschise şi altor ţări europene. Au răspuns apelului Belgia, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos, formându-se astfel Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).

Şapte ani mai târziu este semnat Tratatul de la Roma care a pus bazele unei pieţe comune a celor şase ţări. Alte state s-au alăturat treptat comunităţii: Danemarca, Irlanda, Anglia (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Austria, Finlanda şi Suedia (1995). Denumirea de astăzi, „Uniunea Europeană”, a fost stabilită prin Tratatul de la Maastricht (1992).

Tratatul de la Amsterdam (1997, semnat, intrat în vigoare în 1999), adaugă la prevederile celui anterior administrarea comună a 17 domenii:

• piaţa unică

• transport

• concurenţă

• moneda unică,

• locuri de muncă,

• cultura,

• sănătatea,

• mediu,

• agricultura;

• întreprinderea de acţiuni de politică externă comune;

• cooperare poliţienească şi juridică în materie penală, alte aspecte legate de drept cetăţenesc şi de cooperare în materie penală, alte aspecte legate de drept cetăţenesc şi de cooperare în materie de securitate şi justiţie.

OBIECTIVELE U.E.

• Strângerea relaţiilor dintre popoarele europene şi crearea unui climat de pace şi unitate;

• Obţinerea printr-o acţiune comună a progresului economico-social, prin crearea unei pieţe interne comune şi coezive