Principiile bugetare între teorie și practică

CAPITOLUL 1 :INTRODUCERE

Principiile bugetare au fost conturate odata cu victoriile revolutiilor burgheze , care au inclus intre obiectivele majore urmarite si instituirea ordinii in finantele publice.Astfel, au luat nastere principiile bugetare clasice , care , desi recunoscute si in prezent , au suferit unele adaptari in aplicare , ca urmare a aparitiei si dezvoltarii unor fenomene specifice societatii moderne.

Dupa o lupta indelungata burghezia in ascensiune din tari ca Anglia , Franta si alte tari au reusit sa se impuna monarhiei absolutiste.O serie de masuri care urmareau limitarea drepturilor suveranului in instituirea si perceperea de impozite , ca si in cheltuirea acestora , organizarea gospodariei financiare a statului dupa reguli precise si supunerea acesteia controlului parlamentar.Aceste reguli , avind valoare de principii de drept bugetar , au fost incluse in diverse legi , devenind astfel criterii de baza in alcatuirea si executarea bugetului de stat.

Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat care se folosesc in practica bugetarasunt: universalitatea bugetului , principiul unitatii bugetare;principiul realitatii bugetului; principiul anualitatii bugetului ; principiul echilibrului bugetar ; principiul neafectarii veniturilor bugetare ; principiul specializarii ; principiul publibitatii bugetului.

Principiile bugetare sunt explicite si rezulta din continutul Legii finantelor publice.

SUBCAPITOLUL : 1.1.PRINCIPIUL UNIVERSALITATII BUGETARE

Principiul universalitatii bugetare se refera la faptul ca totalitatea veniturilor si cheltuielilor unui nivel al autoritatii publice trebuie sa fie cuprinse in proiectul de buget pe total venituri si cheltuieli (pe doua pozitii distincte) astfel incit , organul legislativ sa poata aprecia si aproba sau respinge colectia resurselor si cheltuielilor

Acest principiu prevede urmatoarele aspecte :

Veniturile si cheltuielile publice trebuie sa fie inscrise in bugetul de stat cu sumele lor integrale (totale) sau globale fara vreo compensare intre ele (regula produsului brut sau a noncompensarii). Prin urmare , fata de acest principiu , este interzisa inscrierea in buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri , adica per sold.

Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume , cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor care au stabilite destinatii distincte (regula nonafectarii veniturilor).Din pacate insa in practica apar frecvent abateri de la acest principiu Astfel se explica faptul ca pentru finantarea unor servicii ale statului sunt scoase in afara bugetului venituri care provindin cu totul alte surse. Aceste surse fac obiectul unor bugete extraordinare , anexe , autonome sau conturi speciale de trezorerie. Legea privind finantele publice prevede destinatia resurselor publice , intelese ca resurse totale , si care vizeaza : domeniul social , domeniul economic ,asigurarea cerintelor de aparare a tarii si a ordinii publice , sustinerea unor programe de cercetare fundamentala , finantarea administratiei de statcentrale si locale si a altor cheltuieli prevazute de lege.