Principiile Dreptului

Principiile de drept sunt reguli de maxima generalitate care sintetizeaza experienta sociala si asigura echilibrul dintre respectarea drepturilor si îndeplinirea obligatiilor.

Etimologic, notiunea de principiu vine de la latinescul PRINCIPIUM care are sensul de început, obârsie sau element fundamental. Orice principiu este un început pe plan ideatic, o sursa de actiune. Principiile generale ale dreptului sunt prescriptiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului si aplicarea sa. Un principiu se poate prezenta sub diverse forme: axiome, deductii sau o generalizare a unor fapte concrete.

Potrivit DEX-ului, principiu este elementul fundamental, ideea, legea de baza pe care se întemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita etc.; la plural - totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei stiinte.

Notiunea de principiu este prezenta în toate stiintele si cunoaste mai multe acceptiuni: ontologica, metodologica, etica, logica, juridica etc. Din punct de vedere filosofic, conform DEX-ului, principiul este elementul (izvorul) primordial, cauza primara sau punctul de plecare a ceva, baza, temeiul. Dupa Platon, principiu: prima cauza a ceea ce exista În acelasi context, principiul este teza fundamentala. În filosofie principiul sau temeiul în care sunt si devin entitatile, este ceea ce le rostuieste, fiindu-le de rânduiala, de asezare într-un acelasi fundament.

Epistemologic, un principiu reprezinta un enunt adevarat care, desi nu e dovedit inductiv, din experienta, nu e contrazis de aceasta, dar e dovedit nu direct, ci prin oricare din consecintele lui.1 Orice principiu, ontologic vorbind, întemeiaza, având anterioritate logica fata de întemeiat, orice principiu metodologic vorbind, orienteaza, calauzeste orice constructie a subiectului

Pentru a sti ce sunt principiile dreptului este oportun sa scoatem în evidenta caracteristicile principiilor dreptului. Deoarece cunoasterea în general si cunoasterea dreptului în particular are un caracter continuu, rezulta ca nici o definitie a principiilor dreptului nu este absoluta, formulata pentru totdeauna. Reiesind din relativitatea definitiilor date principiilor dreptului intentionam sa redam caracterele (semnele) principiilor dreptului.

1. Caracterul sistematic (structural). Dreptul este un sistem, structura si dezvoltarea caruia este subordonata principiilor dreptului. Sistemul dreptului este edificat si consolidat în temeiul principiilor generale ale dreptului. Ele au rolul de a asigura unitatea sistemica a dreptului pozitiv; ele tind sa asigure completitudinea sistemului si supletea lui în faza aplicarii dreptului.

2. Caracterul global (general, universal). Principiile dreptului se extind asupra tuturor componentelor sistemului dreptului. Subsistemele dreptului: normele, institutiile, ramurile sunt elaborate, actioneaza si reglementeaza în baza principiilor generale ale dreptului.

3. Caracterul esential (fundamental). Principiile dreptului exprima substanta, esenta dreptului. Ele întemeiaza continutul fundamental al tuturor normelor juridice. Fundamentele dreptului se regasesc în cadrul principiilor dreptului.

1 Teoria generala a dreptului, editura Stefan Procopiu, Iasi, 1993

Dat fiind faptul ca în teoria si filosofia dreptului problema esentei dreptului, substantei lui este cea mai complicata vom reduce esenta dreptului la vointa comuna a subiectelor de drept, a principalilor actori ai fenomenului juridic.

4. Caracterul stabil (static). Principiile dreptului exprima constructia interna a dreptului. Sunt acele idei imutabile ale sistemului juridic, statornicite indiferent de timp, loc si cadrul social determinat. Principiile generale ale dreptului fac sa prevaleze spiritul dreptului asupra literei lui, sensul comun asupra tehnicii, justitia asupra simplei legalitati, prin faptul ca ele permit penetrarea dincolo de dreptul pozitiv, pâna la inspiratiile profunde ale ordinii sociale.

5. Caracterul mobil (dinamic). Principiile dreptului reflecta functionarea si dezvoltarea dreptului pozitiv. Ele variaza, se schimba conform configuratiei dreptului dupa cadrul politic, economic, cultural, national, international, etc. Principiile sunt valorificate odata cu evolutia fenomenului juridic, de aceea, principiile dreptului sunt principii de dezvoltare. Sunt reguli ale progresului sistemului si surse reale ale acestuia. Principiile sunt vectorii dezvoltarii sistemului juridic, în sensul ca ele progresând impulsioneaza progresul sistemului juridic. Mircea Djuvara a remarcat ca principiile juridice trebuie controlate, adaptate nevoilor noi carora trebuie sa se aplice, trebuie prin efectul elaborarii stiintifice armonizate laolalta într-un tot constient si sistematic. Chiar daca se obisnuieste a atribui principiilor de drept & o putere oarecum sacrosancta ca si cum ar cuprinde adevaruri imuabile, pe care chiar nici legislatorul de oriunde si înca mai putin interpretatorul ar fi în drept sa le puna în orice fel la îndoiala . În fine, pentru a întelege caracterele dinamic si static ale principiilor dreptului care rezida în dinamica si statica sistemului dreptului, se impune acceptarea si penetrarea ideii unitatii invariantei (constantului, staticii) si variantei (instabilului, dinamicii) fenomenului juridic în ansamblu.

6. Caracterul valoric (axiologic). Principiile dreptului sunt expresia valorilor promovate si aparate de drept. Cele mai generale si fundamentale principii coincid cu valorile sociale promovate de drept . I. Ceterchi precizeaza ca valorile care ghideaza dreptul nu sunt de natura strict si exclusiv juridica, dimpotriva ele au o dimensiune mai larga de natura morala, politica, sociala, filosofica în general. Aceste valori trebuie întelese în dinamica lor istorico-sociala. Desi unele din ele pot fi regasite în toate sistemele de drept ca de pilda, justitia, totusi specificul si particularitatile istorice îsi pun amprenta asupra lor. Autorul mentionat, alaturi de justitie enumara valori-principii ale dreptului contemporan, cum sunt democratia, securitatea (siguranta) juridica, pluralismul formelor proprietatii, suveranitatea nationala etc.

7. Caracterul formal (normativ). De regula, principiile dreptului sunt formulate în textele actelor normative, având forta si semnificatia unor norme superioare; ele sunt norme juridice de o mare generalitate de care trebuie sa se tina seama atât în elaborarea dreptului cât si în aplicarea sa.

Principiile dreptului sunt normative în raport cu sistemul juridic pozitiv însusi, iar principiile generale ale dreptului se impun ca obligatorii chiar normelor însele. Principiilor generale le revine rolul de a suplini neclaritatea sau inexistenta legii, cât si de a limita legea, fundamentând-o. Ele normeaza normele; sunt un fel de supra-legalitate. De aceea, controlul legiferarii nu se face doar în raport cu o constitutie scrisa, ci si cu principiile generale ale dreptului.