Principiul mâinii invizibile - o posibilă prefigurare a pieței

Principiul mainii invizibile – o posibila prefigurare a pietei

“Cand cineva isi investeste capitalul in sprijinirea industriei o face pentru propriul sau beneficiu; de aceea, intotdeauna va incerca sa-l foloseasca in industria al carei produs va avea o mai mare valoare sau in schimb pentru o mai mare cantitate de bani sau alte bunuri... In asta consta, ca in multe alte cazuri, ghidat de o mana invizibila pentru a atinge un scop ce nu era in intentia sa. Si nici pentru societate este rau ca s-a procedat in acest sens. In cautarea propriului sau interes, omul favorizeaza adeseori pe cel al societatii mai bine decat atunci cand intr-adevar vrea s-o faca.”

Adam Smith, "Bogatia Natiunilor", Libro IV, Cap. 2

Mâna invizibilă este o metaforă folosită de Adam Smith pentru a explica cum se realizează bunăstarea generală în circumstanţele în care fiecare individ îşi urmăreşte propriul interes.

Unul dintre citatele cele mai elocvente în acest sens este următorul: „Fiecare individ urmăreşte numai avantajul său, asfel, în acest caz, ca şi în multe altele, el este condus de o mână invizibilă, ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenţia lui.” Conform lui Adam Smith indivizii care îşi urmăresc propriul interes promovează interesul societăţii, deşi cursul acţiunilor lor nu au în vedere interesul public, mai efectiv decât cei care în mod intenţionat doresc acest lucru.

În cadrul mecanismului pieţei, guvernat de acest principiu, acţiunile cele mai eficiente şi benefice vor fi şi cele mai profitabile.

Pentru Adam Smith, statul trebuia sa se abtina sa intervina in economie deoarece atunci cand oamenii actioneaza liber in cautarea propriului interes exista o mana invizibila ce transforma eforturile in beneficii.

In masura in care fiecare om este lasat sa-si gaseasca propria satisfactie si sa faca uz de propriile resurse, atunci el va munci pentru a se imbogati si, implicit, va imbogati societatea. Acest lucru este rezultatul faptului ca tendinta naturala a omului este de a-si imbunatati conditiile de existenta, producand bunastare. Viata demonstreaza ca initiativa complet libera duce, insa in mod regretabil, la unele abuzuri, la unele inegalitati in venituri si la diverse tipuri de practica de monopol.

De aici reiese si concluzia ca slabiciunea doctrinei economice a lui A. Smith consta in modul nesatisfacator de distributie a bunastarii. El recunoaste ca exista slabe sparante ca distribuirea bunastarii intre fabricanti, comercianti, latifundiari, pe de o parte, si masa de muncitori, pe de alta parte, sa se poata infaptui si in favoarea oamenilor simpli, de rand.

Adam Smith introduce termenul in Cartea IV din Avuţia naţiunilor, în cadrul discuţiei despre comerţul indigen şi comerţul străin. Fiecare individ îşi va investi capitalul cât mai aproape de casă, “pe cât posibil, în sprijinul activităţii economice interne” (A. Smith, "Avuţia naţiunilor"). Indivizii nu vor apela la comerţul străin, decât dacă avantajele acestuia le depaşesc cu mult pe cele ale comerţului indigen.

“Atunci când preferă să sprijine activitatea indigenă, iar nu pe cea străină, el urmăreşte numai propria lui siguranţă; iar îndrumând acea activitate în aşa fel încât să producă cea mai mare valoare posibilă, el este condus de o mână invizibilă ca să promoveze un scop ce nu face parte din intenţia lui. Urmărindu-şi interesul, el adeseori promovează interesul societăţii mai eficient decât atunci când încearcă să-l promoveze.”(A. Smith, "Avuţia Naţiunilor")

La Smith, conceptul de mână invizibilă este doar la nivel de înclinaţie naturală. El va deveni apoi un mecanism social la economiştii ce i-au urmat lui Smith (V. Pareto)

Una din marile intuitii ale lui Smith a fost ca nu natura ci munca este izvorul "valorii". Întelegerea acestui lucru el o datora, pe semne, faptului ca crescuse într-o tara unde comertul prospera si într-un mediu preponderent agrar, cum era Franta de atunci

Robert Nozick, urmându-l pe Adam Smith, ridică metafora „mâinii invizibile” la nivel de cadru teoretico-explicativ: explicaţie tip mână invizibilă. Acest tip de explicaţie „arată cum un anumit model sau proiect general, despre care am fi crezut că ar fi trebuit să fie rezultatul unei încercări reuşite a unui individ sau grup, a fost produs şi s-a menţinut printr-un proces care în nici un caz nu avea „în vedere” un model sau un proiect general.”

Ca explicaţie indirectă, Nozick susţine că explicaţia mâinii invizibile este mai clară tocmai pentru faptul că nu vorbeşte despre realizarea unui plan ca obiect al intenţiilor indivizilor, ea „dă seama de ceea ce pare să fie produsul proiectului cuiva, ca nefiind produs în virtutea intenţiilor cuiva.” Cu ajutorul „mâinii invizibile” apare statul minimal al lui Nozick, banii nu sunt produsul unui acord expres ci apar când indivizii urmăresc să profite facilitând schimburile. Conceptul mâinii invizibile este unul descriptiv nicidecum normativ, căci pot să apară structuri indezirabile neintenţionate.

Aparitia, in 1776, a cartii lui Adam Smith “Avutia natiunilor” a fost esentiala pentru fundamentarea teoretica si dezvoltarea eticii capitaliste. Smith a pledat pentru libertatea economica – principiul laissez-fair – lui (“lasa sa se faca, lasa sa se treaca, lumea se face de la sine”) – pe baza premisei ca, prin maximizarea interesului personal, fiecare individ va aduce beneficii si avantaje pentru intreaga societate. “Mana invizibila”a pietei si concurenta creata vor asigura maximizarea beneficiilor sociale, interventia statului fiind considerata negativa. El a argumentat ca piata libera e un mecanism ingenios reglementat de cerere si oferta. Mana invizibila de astazi este competitia, care aduce preturi mai mici, servicii mai bune, calitate superioara si o mai mare varietate de bunuri si servicii. Tocmai de aceea Adam Smith a fost considerat “parintele economiei”.

Avutia natiunilor are o semnificatie revolutionara. Smith admira munca burghezului întrprinzator, dar îi suspecteaza mobilurile si nu este indiferent la nevoile marii mase muncitoare. Nu-si propune, însa, sa pledeze pentru interesele vreunei clase. Îl preocupa sporirea avutiei întregii natiuni. Iar avutia, pentru Adam Smith, consta din bunurile pe care toti membrii societatii le consuma, de retinut, toti - iata o filozofie a avutiei democratica si deci radicala.

Doua mari probleme absorb atentia lu Smith. Mai întâi, îl intereseaza sa dezvaluie mecanismul prin care se realizeaza coeziunea societatii. Cum e cu putina ca o comunitate în care fiecare individ îsi urmareste cu zel propriul interes sa nu se destrame sub actiunea acestor forte centrifuge? Ce anume ghideaza afacerile personale ale fiecarui individ astfel încât ele ajung sa se conformeze nevoilor grupului? În absenta unei planificari centrale impuse de o autoritate si în absenta înrâuririi constante a unei traditii sacrosancte, cum de izbuteste societatea sa asigure îndeplinirea functiilor care sunt indispensabile pentru supravietuirea ei? Aceste întrebari l-au condus pe Smith la formarea legilor pietei. Ceea ce cauta sa descopere era ", mâna invizibila" cum îi spunea el, gratie careia, "interesele si pasiunile individuale ale oamenilor" sunt îndrumate în directia "cea mai convenabila intereselor întregii societati". Legile pietei constituie, însa, numai o parte din investigatia lui Smith. Pe el îl mai preocupa si o alta întrebare : încotro se îndreapta societatea?