Privatizarea în agricultură

PRIVATIZAREA IN AGRICULTURA

Pentru Romania agricultura a reprezentat din vechi timpuri o ramura principala a economiei nationale avand o pondere insemnata in cadrul V.N. si a P.I.B. odinioara tara noastra era cosiderata “granarul Europei” si aceasta atat a cantitatii dar si a calitatii.

Cu privire la proprietate in anul 1925 Prof. Gheorghe Ionescu Sisesti sublinia:

“Proproitatea nu se mai concepe azi in Occidentulstabil ca fiind dreptul de a abuza de un bun, ci proprietatea se intelege astazi ca o institutie sociala ca o functie sociala”

Un alt mare om de stiinta Virgil Madgearu afirma “Dacaproprietatea taraneasca nu va fi in dtare sa hraneasca orasele, sa dea un prisos de productie la export atunci Romania, va fi nevoita sa se intoarca la forme cu totul primitive…asociatia este unicul mijloc de a asigura progresul si de a putea intrebuinta cu folos mijloacele pe care stiinta si tehnica moderna le pune la indemana agriculturii.”

Dupa anul 1989, an de mari schimbari politice, tarile din Estul si Centrul Europei au demarat procesul de PRIVATIZARE.

Aceste procese au oferit o multime de mesaje utile cum ar fi:

- Esenta privatizarii a fost scapata din vedere printr-o concentrare maxima a atentiei asupra desfiintarii marlor forme de stat

- Se acorda o mare prioritate problemelor de evaluare, in timp ce alte aspecte ale restructurarii sunt ignorate

- Multe din obstacolele legate de proprietate nu au fost nici macar luate in seama si bineinteles nici rezolvate

- Dinamica evolutiei spre economia de piata, cu o mare pondere a proprietatii private depinde critic de un sector mic si mijlociu activ, cara are nevoie de o deosebita atentie, in cadrul perioadei de tranzitie, avand in vedere nesiguranta si obstacolele institutionale

- Abordarea privatizarii numai ca o politica tehnica este o eroare, deosebit de grava ea fiind totusi o problema de politica economica mai intai de toate

Acetea ar fi in linii mari caracteristicile privatizarii in tarile fost-comuniste.

Inainte de 1989 intreaga economie romaneasca functiona aproape ca o singura firma, cu o multime de agenti care pur si simplu urmareau instructiunile, stricte care inhibau motivatia individula pentru a asigura rezultatele dorite.

Romania avea economia cea mai puternic centralizata din toate tarile fost comuniste, astfel a avut mari probleme cu procesul de privatizare.

Dintre aceste probleme mai evidente sunt:

- Dezvoltarea unui cadru juridic pentru tranzitia catre proprietatea privata

- Stabilirea beneficiarilor eligibili de a primi bunuri si a procedutilor si liniilor directoare care sa asigure o balanta intre echitate si eficienta

- Alocarea proprietatii: deciderea asupra principiilor prin care “bunurile” trebuiesc alocate si distribuite

- Implemntarea:crearea unui mecanisn functional pentru privatizare

- Creearea unor piete functionale pentru out-puturile intreprinderilor de orice fel

Aceste probleme genereaza la randul lor alte probleme cum ar fi:

- Stabilirea activelor si a capitalului nominal precum si a valorii acestora

- Lipsa personalului competent si a resurelor financiare

- Existenta unor puncte neclare si lipsa de colesare in privinta legislatie

- Preocuparea excesiva pentru problema distribuirii si nu a modului de distribuire pentru a asigura posibilitatea continuitatii activitatii societatilor in mod eficient

In procesul de privatizare al agriculturii sunt valabile principiile care stau la baza schimbarii sistemului de proprietate folosite in sectorul industrial si cel comercial.

Insa sistemul de privatizare in agricultura are un grad de complexitate mai ridicat. Acesta deoarece drepturile de proprietate asupra pamantului ca principal factor de productie genereaza pe langa interesele particulare ale diferitiilor proprietari funciari si un interes public, national fata de utilizarea lui. Insa in Romania prin procesul de privatizare nu s-a luat nici o masura de protectie a sistemului agricol national.