Privatizarea - mai binele este dușmanul binelui

Privatizarea constă în transferul activelor care sunt în proprietatea statului sau a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat către investitori privaţi. În România, primul pas în vederea privatizării a fost constituit de adoptarea Legii nr.15/1990, prin care fostele întreprinderi de stat din vremea regimului comunist au fost transformate în societăţi comerciale sau regii autonome.

Procesul de privatizare propriu-zisă a fost iniţiat pe baza Legii nr.58/1991. Conform acestei legi, atribuţia de privatizare a societăţilor comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituţii specializate, nou-create, denumită Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Instituţia şi-a schimbat denumirea în 2001, în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Proprietăţţii Statului (APAPS), iar în 2004 a fost redenumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

In conformitate cu Legea nr.58/1991, participaţiile statului la societăţile comerciale constituite pe baza Legii nr.15/1990 erau transferate, în proporţie de 30% către cinci fonduri regionale ale proprietăţii private, restul de 70% rămânând în proprietatea statului şi trecând în gestiunea FPS.

1.Rosturile privatizarii

Printe procesele definitorii ale tranzitiei la o economie de piata care sa functioneze corect, privatizarea este acela care a inregistrat cel mai limitat progres in Romania. Nu este vorba numai de o sub-formanta masiva in raport cu nivelul maxim realizabil – dar fiind ca la mijlocul anului 2001 , deci dupa un deceniu implinit de la emiterea primei legi a privatizarii, nu fusese privatizata nici macar o treime din capitalul social aflat initial in proprietatea statului – ci si comparativ cu celelalte tari avand economii in tranzitie. Rapoartele anuale pregatite de BERD pentru a ilustra evolutia procesului de reforma economica din aceste tari situeaza in mod constant Romania in urma tuturor celorlalte candidate la accedarea in Uniunea Europeana, dar si a unor tari membre CIS care nici macar nu si-au formulat asemenea aspiratii.

Tabelul 1: Rangul ocupat de Romania in ierarhia intocmita dupa progresele inregistrate in domeniul privatizarii

An 1993 1996 1999

Loc 12- 14 18- 19 16- 19

Tabelul 1 arata ca Romania nu a reusit niciodata sa intre in mod convingator in prima jumatate a acestui clasament in care figureaza 26 de tari si ca , mai mult, a inregistrat un important regres relativ in perioada 1993- 1996, pe care nu l-a corectat decat in mica masura ulterior.

Trebuie insa mentionat ca aceasta ierarhie este intocmita in special pe baza unor date cantitative. Or, dezbaterea publica din tara noastra, indeosebi in ultimii doi ani , si-a deplasat accentul catre aspectele declarate calitative ale procesului de privatizare, pe fundalul repudierii explicite , chiar si de catre decidenti , a unei asa- numite “ privatizari de dragul privatizarii”.

Aparitia unui volum impresionant de litearura dedicate privatizarii in ultimii 10-15 ani a permis identificarea unei multitudini de obiective a caror promovare poate fi realizata prin recurgerea la privatizare. Printre cele mai des citate scopuri vom gasi pe acela de imbunatatire a guvernantei corporative la nivelul fimei in vederea maximizarii eficientei cu care functioneaza aceasta, ca si pe cel de rupere a “cordonului ombilical” care leaga in mod inexorabil intreprinderile publice de resursele statului, ca premise esentiala a impunerii unor constrangeri bugetare tari.